Diverse personaje stranii ale politichiei contestă, evident, aiurea în tramvai, ierarhiile stabilite de electorat şi, cu toate că nu au contat la alegerile locale, dovadă scorurile care provoacă rîsul curcilor în cascadă, se ţin cu dinţii de funcţiile pe care le deţin în partid. Bălăcindu-se într-un procentaj rudă cu anonimatul, acoliţii domnului Vasile Dîncu s-au constituit într-un grup sudat de bocitoare aflate în slujba drobului de sare. După modelul Boc, cu ecoul “poc”, a venit rîndul lui Dîncu să facă “dînc/dînc” prin PSD Cluj. Adică mult zgomot pentru nimic! Supărarea i se trage de la decizia luată de Comitetul Executiv Naţional de dizolvare a conducerilor organizaţiilor judeţene care au obţinut sub 20 la sută la alegerile locale. O măsură firească şi corectă, susţinută, printre alţii, şi de domnul Nicuşor Constantinescu, reales, de curînd, în funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa. În loc să-şi dea demisia de onoare şi, la procentele obţinute de PSD Cluj, să facă ciocul mic, precum lumînarea care a ars o noapte întreagă, “dînc/dînc” dă tonul la bocit! Din cînd în cînd, atunci cînd se mai opreşte din sughiţuri, ameninţă cu mari revolte în PSD, imitîndu-l la perfecţie pe Vasile Roaită, cel cu sirena. Două palide figuri ale grupului de bocitoare de la Cluj, Vasile Dîncu şi Ioan Rus, vor să mineze întregul PSD! Ca şi cum n-ar fi de ajuns că s-au făcut de basme, cu peria fermecată la alegerile locale, PSD Cluj figurînd ca simplu jalon pe traseul electoral al localelor! Pentru că tot timpul au funcţionat după prerogativele unui stat în stat, liderii bocitoarelor nici nu concep să-şi dea demisia, propunîndu-şi să boicoteze iniţiativele celor care vor să facă, după cum se întîmplă şi în alte partide, curăţenie la Cluj. Cu un tupeu care contrastează vizibil cu statutul de bocitoare, Vasile Dîncu pozează în lupul moralist, încercînd să minimalizeze meritele lui Nicuşor Constantinescu. Avem de-a face cu o diversiune uşor parşivă a lui Dîncu, un domn care ar trebui să realizeze că a cam înţărcat bălaia şi la Cluj. Păi, în aceste condiţii, pînă te dezmeticeşti, mergi pe lîngă cal şi nu în şa! În definitiv, este firesc ca învingătorii să decidă soarta celorlalţi şi nu invers. Grupul de bocitoare s-a înfiripat ca o enclavă, a pozat într-un soi de entitate politică aparte în PSD, care nu are nicio legătură cu vechile apucături sau cu comunismul. Aiurea. Bunele maniere politice invocate de Dîncu şi de Rus nu au avut niciun efect asupra electoratului clujean. Pînă la urmă, în politică, după cum bine spunea şi preşedintele Băsescu, învingătorii trebuie respectaţi. Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu au învins la scoruri confortabile. La extrema cealaltă, grupul de la Cluj abia dacă a adunat cîteva procente. În această situaţie, cine este îndreptăţit să ceară înlăturarea balastului din interiorul partidului? Învingătorul, desigur. El continuă ceea ce a început, iar învinsul o ia de la capăt, dacă îl mai ţin picioarele. Poate că Dîncu şi Rus vor să fie căraţi în spate de alţii! Dumnealor cu revoltele şi ceilalţi cu dresul busuiocului! Vă imaginaţi ce ar fi fost la gura lor dacă ar fi cîştigat alegerile? Nimic din ceea ce se mişcă la Cluj nu este întîmplător, pentru că întotdeauna, în astfel de situaţii, apar şacalii care, mizînd pe oftica şi supărarea celor care nu şi-au realizat baremurile electorale, vor încerca să spargă PSD. Nu-mi amintesc ca vreodată bocitoarele să fi dus pînă la capăt o revoltă politică în acest partid. În majoritatea cazurilor, “revoluţionarii” s-au întors cu coada între picioare de unde au plecat…