Străvechiul pământ ars de soare al Dobrogei ascunde în adâncurile sale bogăţii de nedescris, care încă aşteaptă să fie descoperite, „accidental” sau nu, pentru a reîntregi tezaurul deja scos la lumină de arheologi şi a oferi o imagine cât mai elocventă a veacurilor trecute şi a „trăitorilor” acelor timpuri ascunse sub colbul uitării.

Directorul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC), dr. Gabriel Custurea şi mai tânărul său coleg arheolog, dr. Gabriel Talmaţchi, s-au gândit să ofere celor interesaţi o imagine cât mai cuprinzătoare a veacurilor trecute, prin prisma schimburilor economice realizate, atunci, ca şi acum, de „bani”, cu precădere de monede. Aşa a apărut volumul „Repertoriul tezaurelor monetare din Dobrogea”, inclus în seria Bibliotheca Tomitana - volumul VII, a cărui lansare a avut loc, vineri, în aula „Adrian Rădulescu” a MINAC, în prezenţa autorilor şi a reputatului arheolog prof. univ. dr. Alexandru Barnea. Ca „bonus”, celor prezenţi li s-a prezentat şi volumul „Semne monetare din aria de vest şi nord-vest a Pontului Euxin. De la simbol la comerţ. Secolele VI-V. a. Chr”, elaborat de Gabriel Talmaţchi.

DOBROGEA, „LEAGĂNUL” PRIMELOR EMISIUNI MONETARE DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI În paginile consistentei lucrări, „Repertoriul tezaurelor monetare din Dobrogea”, publicul larg nu va descoperi „poveşti” spectaculoase despre bogăţii ascunse. Nu acesta este scopul volumului, ci acela de a realiza „tabloul tezaurelor şi depozitelor monetare din provincia danubiano-pontică, zona unde au apărut primele emisiuni monetare de pe teritoriul României”, cum spun autorii în prefaţa lucrării, al căror studiu laborios se referă la secolele al VI-lea î. Hr. şi al XIX-lea.

600 DE TEZAURE MONETARE DOBROGENE Astfel, cartea „reuneşte” cele aproximativ 600 de tezaure descoperite în Dobrogea, după cum a subliniat prof. dr. Alexandru Barnea, care a făcut şi o prezentare a celor „mai bogate” localităţi în tezaure monetare. În „clasament” vechiul Tomis conduce detaşat cu 69 de descoperiri, urmat de Mangalia şi Silistra, cu 42 de tezaure. Pe locul al treilea se află Isaccea, apoi Histria, Pantelimonul de Sus şi Tulcea. Dintre aceste tezaure, aproape jumătate se găsesc în patrimoniul MINAC. „Materialul referitor la descoperirea tezaurelor este răspândit în sute de publicaţii mai noi, mai vechi, mai greu accesibile. Şi din această cauză, realizarea acestui volum a durat atât de mult (n. r. şapte ani)”, a spus dr. Gabriel Custurea. Acesta a precizat că a întâmpinat şi probleme în identificarea unor tezaure, din cauza faptului că multe colecţii au fost înstrăinate, peste graniţe, ceea ce a dus la mari pierderi istorico-artistice şi materiale. Tezaure funerare, de rezervă sau cele de urgenţă - adunate în momentul unei mari primejdii cum a fost cel descoperit de la Uzun Bair (Mihail Kogălniceanu, din Tulcea) despre care se crede că a fost vistieria militară a hanului Nogai -, din aur, argint sau din bronz, din colecţii „de stat” sau particulare, toate au o valoare deosebită pentru arheologi. „Toate aceste tezaure sunt la fel de importante pentru noi. Cele mai importante sunt cele descoperite în context arheologic, deoarece te ajută să datezi un strat arheologic, pe când celelalte, descoperite întâmplător, îşi pierd valoarea ştiinţifică. Dar, chiar şi aşa, rămâne valoarea în sine a tezaurului respectiv”, a spus şi cercetătorul dr. Gabriel Talmaţchi.