După ce au aşteptat luni de zile ca să primească o şansă la viaţă, cinci constănţeni au aflat că dorinţa li s-a îndeplinit. La Autoritatea de Sănătate Publică (ASP) au fost depuse în anul 2006 şapte dosare pentru bolnavi care necesită tratamente în afara graniţelor ţării, însă doar cinci au fost soluţionate. Conducerea Autorităţii de Sănătate Publică susţine că celelalte două dosare sînt în curs de soluţionare, iar criteriile după care sînt aleşi pacienţii ţin de gravitatea bolii şi de imposibilitatea tratării acesteia în ţara noastră. Drumul dosarelor este anevoios, ele trebuind să treacă prin mai multe mîini. De la ASP Constanţa, actele sînt trimise la Ministerul Sănătăţii Publice, la comisiile de specialitate. Fiecare boală are o comisie specială. Astfel, pentru aplezii medulare, una dintre bolile cuprinse în acest program de finanţare, există o comisie, pentru leucemii o alta, la fel ca şi pentru tumorile craniene de tipul faringiomului. Aceste comisii iau fiecare caz în parte, îl studiază, verifică dacă există clinici în ţara noastră în care aceste afecţiuni să poată fi tratate, iar în caz contrar, încearcă să găsească spitale în străinătate. Există două motive pentru care aceste afecţiuni nu pot fi vindecate în ţara noastră: fie nu există aparatură destul de performantă, fie cadrele medicale nu au experienţă în tratarea acestor boli. Soluţia salvatoare vine din partea membrilor comisiilor de specialitate, dar au existat şi cazuri în care familia bolnavului a găsit clinicile din străinătate.

Ministerul Sănătăţii Publice finanţează aceste tratamente. Reprezentanţii ASP susţin că cel mai ieftin tratament este de 10.000 de euro, iar cel mai scump de 50.000 de euro, iar pacienţii au între patru şi 35 de ani. Au existat, de asemenea, şi situaţii în care familia bolnavului a finanţat o parte din costurile tratamentului, iar comisiile de specialitate au completat cu suma de care era nevoie. Conducerea ASP susţine că nu de puţine ori familiile unor bolnavi au găsit finanţare pentru tratarea unei afecţiuni în străinătate şi au venit la sediul instituţiei doar pentru a beneficia de un decont. Pe de altă parte, cei care au nevoie de un tratament într-una din clinicile din străinătate refuză să apeleze la ajutorul ASP deoarece boala evoluează rapid şi se tem că aşteptarea unui răspuns ar putea fi fatală. Conducerea instituţiei recunoaşte că au existat întîrzieri în soluţionarea unor dosare, dar că acest lucru a fost cauzat de demisia în masă a membrilor comisiei de hematologie. Din această cauză, aşteptarea celor care aveau nevoie de un astfel de tratament s-a prelungit cu cel puţin două luni, cît a durat refacerea acelei comisii.