Navigatorii, la fel ca şi alte categorii de salariaţi, sînt expuşi la diferite boli în perioada în care sînt în voiaj maritim internaţional. Bolile de care suferă marinarii, după cîţiva ani trăiţi pe mare, sînt variate, însă nici una nu este recunoscută în România. Potrivit liderului Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălcioiu, cele mai frecvente boli dobîndite de personalul navigant sînt cele reumatice, urmate de cele renale, psihiatrice, cardiace şi digestive. De asemenea, tot în categoria bolilor profesionale sînt incluse şi cele tropicale de care marinarii se pot îmbolnăvi în ţările calde. “Din cauza consumului îndelungat de apă de tanc, marinarii dobîndesc tot felul de afecţiuni renale. Cei care lucrează în sala motoarelor, din cauza fumului şi a aerului viciat de noxe sînt predispuşi la tot felul de boli pulmonare. Izolarea şi stresul la care sînt supuşi navigatorii pe mare pot duce la afecţiuni cardiace şi psihiatrice. Unii se sinucid cu diferite medicamente, se aruncă în mare sau, pur şi simplu, cînd ajung într-un port pleacă la cumpărături şi nu se mai întorc”, a declarat Adrian Mihălcioiu. El a adăugat că majoritatea navigatorilor au probleme cu lipsa de calciu. “Alimentaţia personalului navigant în timpul voiajelor maritime nu este cea indicată de cadrele medicale. Ei consumă foarte puţine lactate, legume şi fructe proaspete. Lipsa acestor alimente duce la diminuarea calciului din organism şi implicit apariţia problemelor dentare şi ale sistemului osos. Tot din cauza alimentaţiei necorespunzătoare şi a stresului, navigatorii pot face diferite afecţiuni digestive, cele mai frecvente fiind gastritele şi ulcerele”, a explicat liderul SLN. Totodată, din cauza efortului fizic depus, marinarii se pot îmbolnăvi de hernie. Paradoxal, niciuna dintre aceste afecţiuni care pot fi dobîndite de personalul navigant în anii petrecuţi pe mările şi oceanele lumii nu sînt recunoscute în România. “Pentru a fi declarat bolnav din cauza profesiei, în România marinarii trebuie să dobîndească o incapacitate temporară sau totală de muncă, în timpul accidentelor. Nu este normal, deoarece în aceste cazuri trebuie considerate accidente de muncă, boala profesională fiind cu totul altceva”, a precizat Adrian Mihălcioiu.

Invalid pe viaţă din cauza malariei

Pentru a nu fi nevoiţi să suporte din propriul buzunar cheltuielile necesare pentru tratarea acestor afecţiuni, este nevoie ca boala să se declanşeze cînt marinarul se află în voiaj. “Dacă sînt la bordul navei, atunci marinarii sînt acoperiţi prin prevederile contractului colectiv de muncă şi ale convenţiilor maritime internaţionale sau, cel puţin teoretic, pentru că practica ne-a demonstrat de multe ori contrariul”, a subliniat Mihălcioiu. Un alt risc la care sînt supuşi marinarii este contaminarea bolilor tropicale, în special a malariei. “Nu există încă un vaccin care să protejeze corpul uman împotriva malariei. Există un tratament de prevenire, însă nu are o eficacitate de 100%”, a explicat Mihălcioiu. Malaria este o afecţiune care se manifestă ca o simplă răceală, iar tratamentul ei trebuie urmat în perioada imediat următoare. Un marinar din Hîrşova, în vîrstă de 57 ani, s-a îmbolnăvit de malarie în decembrie 2004, în timp ce se afla la bordul navei “Heidi 2”, pavilion Georgia. Adus în ţară la 1 ianuarie 2005, bărbatul s-a tratat pe cheltuiala proprie. “Acum este o legumă, avînd ambii lobi cerebrali afectaţi de boală. În tot acest timp am avut procese cu armatorul navei care avea o asigurare fictivă şi care a refuzat să plătească o despăgubire marinarului constănţean. În urma unor negocieri repetate, săptămîna trecută am reuşit să obţinem de la armatorul arab o sumă de bani din asigurare. Dureros este că şi posibilităţile materiale ale familiei acestuia sînt limitate, soţia lui fiind pensionată tot pe caz de boală şi au un copil încă la şcoală”, a spus liderul SLN.

Noua lege a pensiilor încadrează în condiţii speciale de lucru doar personalul navigant care lucrează la motoare, iar pe cei de la punte îi încadrează ca pe oricare alt funcţionar de la uscat. “Este o încadrare ilogică deoarece toţi trăiesc în aceleaşi condiţii de risc şi sînt supuşi, cu mici diferenţe, aceloraşi trepidaţii şi oscilaţii ale navei, noxe, zgomot şi stres”, a spus Mihălcioiu.