Sistemul sanitar a fost, este și va fi o mare problemă în România. Toți miniștrii Sănătății au încercat reforme peste reforme, care mai de care mai salvatoare, în opinia lor, însă rezultatele au cam întârziat să apară. Bolnavii de rând, care au avut de-a face cu sistemul, sunt martori. Sunt scurgeri mari de bani, au zis aproape toți demnitarii, așa că trebuie făcut ceva. Au fost prinși medici sau farmaciști cu diferite metode... nesănătoase de unde își mai rotunjeau veniturile, dar cam atât. Se fură, s-a zis în continuare, iar vinovații trebuie pedepsiți. A apărut mult-controversatul card - ”drac”, arma diavolului, instrumentul care vrea să ne omoare cu zile etc., în opinia unora, și care ar fi trebuit să fie cel care pune stop scurgerilor din sistem. N-a murit nimeni, până acum. Se așteaptă însă cu interes mediatizarea economiilor din sistem, care s-ar părea că vor fi substanțiale. Dar cam atât.

PROIECT Între timp, cineva a gândit un nou proiect de lege care să salveze... Sănătatea. Nici nu a apucat bine să îl dea publicității că proiectul, inițiat de un politician care vrea să revoluționeze sistemul sanitar, Alina Gorghiu, a adunat un număr-record de comentarii negative pe rețelele de socializare. Bolnavii sunt cei care au explodat, pe bună dreptate, citind aberațiile pe care Gorghiu le vrea puse în practică. Ce se vrea, de fapt? Și pentru că au apărut comentarii potrivit cărora mass-media caută nod în papură, că se fac interpretări peste interpretări total eronate, vă prezentăm o parte din expunerea de motive. Astfel, potrivit propunerii legislative, semnată de 128 de parlamentari, majoritatea de la PNL, printre care şi co-preşedintele Alina Gorghiu: ”(...) De exemplu, o pacientă cu cancer mamar depistat în stadiul 3 care a refuzat participarea la programele de depistare prin mamografie poate fi obligată să suporte o contribuţie la costurile curative în cuantum de 10% sau 20%, dar fără a depăşi anumite limite care se stabilesc prin contractul-cadru, sau un pacient cu hipertensiune arterială care a refuzat să se prezinte la controlul medical, solicitat de medic, poate fi obligat să suporte nu doar 50% din costul tratamentului, ci 50% din toate costurile de diagnostic şi tratament, inclusiv concediile de boală determinate. Intenţia noastră este aceea de a crea iniţial un mecanism de bonificaţii care să fie coroborat, în prima etapă, cu acţiuni susţinute de informare a beneficiarilor despre măsurile de prevenţie. Într-o etapă ulterioară, probabil într-un termen rezonabil de 5 ani, să fie implementate şi aplicate măsurile penalizatoare”.

CU JAPCA LA DOCTOR, PE BANII CUI? Cu alte cuvinte, proiectul prevede ca cei care nu au participat la programe de prevenție și, în timp, au fost depistați cu o boală gravă, inclusiv cancerul, să își plătească parțial, sau chiar în totalitate, după caz, cheltuielile cu tratamentul, spitalizarea. Un lucru este cât se poate de clar: Gorghiu habar nu are care sunt prețurile pe care trebuie să le suporte un bolnav, să zicem, de cancer. Politicianul, care pare că nu a gândit proiectul prea mult, nu știe că tratamentele bolnavilor de cancer sunt de ordinul miilor și chiar zecilor de mii de lei, că ziua de spitalizare este și ea câteva sute de lei etc. Și mai grav este că politicianul nu a gândit că mulți dintre bolnavii de cancer, pentru că aici situația este cea mai gravă, abia au ce să mănânce, nu au bani să vină la spitale și să își facă ședințele de chimioterapie etc. Trăiesc de pe o zi pe alta, se hrănesc cu ce au în gospodărie. Nu, bolnavii de cancer de la țară nu își permit să poarte ceasuri scumpe - așa cum își etalează ea sfidător - de 18.000 de euro - este o indignare a unora de pe rețelele de socializare! Nici măcar gospodăriile lor nu valorează atât. Sunt oameni, la țară, care nu au fost la doctor în viața lor. Au spus că nu au bani, nu au cu ce să se îmbrace, nu au bani de drum.

PE DE ALTĂ PARTE, GORGHIU HABAR NU ARE, DIN PĂCATE, CĂ SUNT TIPURI DE CANCER CARE NU POT FI DEPISTATE CU SIMPLE ANALIZE MEDICALE.

Sunt tipuri de cancer care își arată fața în faze terminale. Atunci ce facem cu acești bolnavi care poate s-au dus la doctor în timp, dar boala nu s-a arătat? Exemplele sunt multe, din păcate. După ce că viața lor este chinuitoare, și la propriu, și la figurat, fără voia lor, statul român, pentru că așa vrea un grup de politicieni, le mai pune în cârcă o povară - financiară? De unde să scoată bolnavul pe patul de moarte - care și așa este ”o bătaie de joc” pentru sistemul sanitar românesc - mii de lei pe lună? Cât câștigă din muncă cinstită, în medie, un român? Și asta dacă vorbim de un om de rând, de la oraș, nu vorbim de cei de la țară, care muncesc la câmp sau în gospodării și pentru care venitul este infim sau deloc? Nu mai mult de 1.500 de lei. Ce să facă mai întâi, dragă doamnă politician, un român cu acești bani? Să se ia în calcul faptul că omul, dacă are norocul să fie proprietarul unei locuințe, trebuie să plătească impozite, cheltuieli de întreținere, taxe de cablu, internet și... mâncare. Știți că pensionarii românii își fac rate ca să își cumpere de mâncare de Sărbători atunci când vin nepoții la ei sau să se ducă la doctor? Întrebați acest lucru la casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, considerate de către aceștia un fel de Dumnezeu. Și exemplele de acest gen pot continua.

Un lucru este cât se poate de cert: orice român are dreptul la tratament, are dreptul la viață! Mai ales că o viață întreagă a contribuit la sistemul sanitar și poate că nu a fost niciodată internat sau abia dacă a beneficiat de câteva medicamente în regim compensat sau gratuit. Primim banii înapoi dacă nu am călcat zeci de ani la doctor? Știm cu toții că prevenția este mai ieftină decât tratamentul, dar nu poți obliga pacientul, asigurat, care nu își dorește, în mod cert, să moară de cancer, de exemplu, să își plătească citostaticele, ziua de spitalizare etc.

DE CE ÎI LĂSĂM PE BOLNAVI SĂ MOARĂ ÎN CHINURI, ALINA GORGHIU? Ne gândim: de ce inițiatoarea proiectului de lege nu a mers puțin prin spitalele din România să vadă cum sunt îngrijiți bolnavii de cancer, ce nevoi au ei, pentru că, odată instalată boala, mai devreme sau mai târziu tot la stadiul terminal se ajunge, în multe dintre tipurile de cancer, potrivit celor mai multe studii? Măcar să îi vadă pe cei care au fost conștiincioși la doctor, preventiv, și care mor în chinuri. Sistemul sanitar românesc, din păcate, nu oferă mai nimic acestor bolnavi de cancer, maladie care omoară tot mai mulți români de la an la an, cu și fără prevenție în spate.

MACABRU, DAR REALIST Un bolnav de cancer în România este o adevărată povară pentru sistem, pentru familie. Te-ai îmbolnăvit de cancer. Cine și în ce fel îți dezvăluie cumplitul diagnostic? Nu există un psiholog care să îți comunice acest lucru, familia este izbită de tot pereții... Tu, ca bolnav, ești ca și mort. Cine te ia în evidență? Este o mare problemă. Te tratezi... Îți vomiți și mațele, abia mai stai în picioare după ședințele de chimioterapie. Ce să vezi? Ești trimis acasă. Nu toate spitalele fac internări și, în plus, e cam mare bătălia pe paturi. Ăsta e sistemul, bolnavii înțeleg. Merg acasă, numai ei știu cum. Peste câteva zile, o iau de la capăt. O nouă ședință de chimioterapie și tot așa. Până când? Până când ajung de nu mai pot sta în picioare. Vomită sânge, abia mai respiră. Ajung la spital. Ce veste primește familia celui care deja este luat cu targa și dus de urgență la spital? Nu mai e nimic de făcut. Luați-l acasă! Oricum moare... Nu poți să vezi cum un om perfect conștient moare în fața ta, acasă. Din nou chemi salvarea, te duci la spital. Până la urmă, moare în chinuri. De ce? Pentru că nu există în toate județele centre de îngrijiri paliative. Poate cheltuielile nu ar mai fi atât de mari pentru sistemul sanitar, cel puțin cu zilele de spitalizare, cu transportul autosanitarelor, iar bolnavul ar avea parte de îngrijirile de care are cu adevărat nevoie, nu de cele pe care medicii din spitale nu le pot oferi, și pe bună dreptate. Nici nu ar avea cum...

PETIȚIE

Cum era firesc, dar și cât se poate de logic, proiectul de lege a fost aspru criticat de toată lumea. A fost chiar inițiată și o petiție în acest sens - ”Parlamentari, respingeți legea Alina Gorghiu!”. Inițiatorii petiției consideră legea nerealistă, antiromânească. ”PNL a inițiat un proiect de lege care poate obliga pacienții de cancer să își plătească tratamentul dacă nu participă la programe de prevenție. Asta înseamnă că un bătrân aflat în vârf de munte, pentru care mersul la medic reprezintă o adevărată aventură, în cazul în care are cancer, trebuie să își plătească tratamentul. Pentru că nu a ajuns să își facă controalele de prevenție. Și pentru că PNL se gândește doar la cei bogați, nu și la omul de rând, care poate nu își permite să plătească medicamentele. Cu acești oameni ce facem? Îi lăsăm să moară în chinuri pentru că nu au ajuns la controalele de prevenție?”, scrie Valeriu Zgonea. Tot el a spus, din proprie experiență, că mama sa și-a făcut analizele din 6 în 6 luni, dar cancerul a fost descoperit doar când era deja prea târziu ca să poată fi salvată. Inițiatorii petiției spun că proiectul de lege este ”un atac la siguranța națională, condamnând la moarte în chinuri o mare parte din populație, suferindă și chinuită, din cauza sărăciei și a lipsurilor”.

POSTĂRI PUBLICE! ÎN 2012, BOLNAVII AU CERUT EUTANASIEREA!

Bolnavii, dar nu numai, au reacționat și ei dur pe rețelele de socializare. ”Este regretabil ce mizerii ne conduc, oameni nu sunt în niciun caz. Din punctul meu de vedere, ei pentru noi sunt ca un cancer, prin felul în care ne decid soarta şi viitorul. Respectiva a uitat că vin alegerile, dar de fapt se spune că fiecare pasăre - aici partid - pe limba ei piere. Ruşine, paiață ordinară, de unde ai apărut şi tu, parcă vă clonați, fufelor!! Multă sănătate poporului român şi Dumnezeu să ne ajute să facem curăţenie la noi în ţară odată pentru totdeauna!”, este mesajul public al unui român. Și-a exprimat indignarea față de proiectul de lege, pe rețeaua de socializare Facebook, și Corina Alexandru, din Constanța, președinte al Asociației Oncologic Rom, bolnavă de cancer, care nu de puține ori a fost adusă în pragul disperării. La început de an 2012, de exemplu, sistemul sanitar ajunsese să atingă orice limită, să scurtcircuiteze orice noţiune de respect sau bun simţ faţă de un pacient aflat în fază terminală. Tratamentul pe care Guvernul îl aplica acestor „viermi” care aveau curajul să-şi spună păsurile era unul de extrem de dureros, de chinuitor: dispariţia morfinei de pe piaţă sau lipsa unei file de buget pentru ceea ce înseamnă „supravieţuirea” oncologiei. Atunci, Corina Alexandru a cerut să fie eutanasiată. „Suntem abandonaţi, suntem nişte nimeni în faţa actualilor guvernanţi. Suntem lăsaţi să murim în chinuri groaznice. Nu vreau asta, nu vreau sub nicio formă să mor aşa. Vreau să fiu eutanasiată, aşa cum sunt eutanasiaţi câinii grav bolnavi. Este dreptul nostru şi vreau să ne fie respectat. Măcar cu atât să ne ajute Guvernul!”, era declaraţia şocantă a unui român care a plătit o viaţă toate dările către stat, în 2012. Probabil că se va ajunge din nou la această solicitare din partea bolnavilor, atunci când vor constata că nu vor avea bani să-și cumpere citostaticele și morfina...

Citește și:

Bolnavii de cancer cer să fie eutanasiaţi!