BNR, ÎN GARDĂ Cursul leu/euro a crescut ieri la 4,4170 unităţi, după câteva incursiuni peste pragul de 4,42 unităţi (în piaţa interbancară - n.r.). Este un maxim al ultimelor zece săptămâni şi o consecinţă directă a situaţiei externe tensionate. Pieţele valutare au fost afectate de un val de pesimism, o reacţie firească a investitorilor la taxa pe depozitele bancare pe care Cipru trebuie să o aplice, dacă vrea să primească ajutor financiar din partea zonei euro. Vorbim despre o adevărată confiscare a banilor, pe care, la final, tot populaţia o va suporta. Un curs superior celui de ieri a fost publicat de Banca Naţională a României (BNR) la 7 ianuarie. Leul s-a depreciat puternic şi în raport cu dolarul american, cu 4,52 bani, la 3,4088 lei, cel mai înalt nivel din 14 decembrie 2012. În acelaşi timp, rata de referinţă pentru francul elveţian a crescut de la 3,5677 la 3,6160 lei. „Deprecierea leului a fost totuşi relativ redusă. Credem că temerile legate de intervenţiile băncii centrale vor limita potenţialul de scădere a leului. Ne aşteptăm ca, în următoarele zile, moneda naţională să oscileze în intervalul 4,41 - 4,42 unităţi/euro”, notează analiştii băncii olandeze ING. Dobânzile la lei pentru plasamentele pe o zi se situau ieri între 1,02 - 1,52%, puţin mai mici decât cele de vineri, mult sub rata dobânzii-cheie (5,25%), pe fondul unui surplus de lei în piaţă (de altfel, o cauză internă a scăderii leului).

UN PRECEDENT PERICULOS Ce se întâmplă de fapt în Cipru? Miniştrii de Finanţe ai statelor din zona euro au convenit, în week-end, taxarea depozitelor bancare, parte a unui pachet de ajutor financiar de 10 miliarde euro. Taxa va fi de 6,75% pentru economiile sub 100.000 euro, respectiv de 9,9% pentru cele care depăşesc pragul. „Calea aleasă este foarte periculoasă. Confiscarea banilor pune în discuţie garantarea depozitelor şi creează un precedent riscant în UE. S-a spus că Cipru este un caz unic, ca aşa ceva nu se va repeta, dar cine poate crede asta? Încă o dată, vedem cât de rea a fost supravegherea băncii centrale, care a permis ca activele unui sector bancar naţional să depăşească de mai multe ori PIB-ul”, explică economistul Daniel Dăianu. Potrivit spuselor sale, supraexpansiunea financiară iraţională a pus pe butuci economiile Marii Britanii şi Irlandei: „Faptul că unii spală bani prin conturi din Cipru este un motiv serios de îngrijorare. Se spală bani şi în alte ţări, de aceea UE ar trebuie să discute despre tax-havens (paradisuri fiscale - n.r.), să aleagă între controlul mai riguros sau dispariţia lor, cu riscul pierderii de capital”. În opinia lui Dăianu, marele nostru noroc este că Banca Centrală Europeană poate juca rolul de „lender of last resort” (creditor de ultimă instanţă - n.r.), „altminteri ar fi fost rău de tot”. În final, ca să ne liniştim, să amintim doar că România este (încă) departe de situaţia din Cipru.