România a beneficiat de un sistem integrat al petrochimiei. Acest sistem, dintr-o eroare gravă a guvernanților, a fost destructurat. Și asta în condițiile în care niciuna dintre piese nu putea funcționa eficient decât în strânsă corelație cu celelalte. Dar cel mai ciudat fenomen dintre cele care au marcat perioada de după lovitura de stat din decembrie 1989 vizează Petromul. Una dintre cele mai mari societăți de profil din Europa. Ei bine, Petromul a fost înghițit de OMV. O societate austriacă mult mai mică. Achiziția a fost făcută în urma unor negocieri orchestrate de Traian Băsescu. Apoi a fost finalizată printr-o lege votată în Parlamentul României. Totuși, clauzele contractului de privatizare erau clare.

OMV urma să-și îndeplinească, sub sancțiunea desființării contractului, o serie întreagă de obligații. Două dintre acestea aveau o importanță majoră. 1). Menținerea în stare de funcționare a celor două rafinării de la Arpechim, fără de care o altă piesă importantă a industriei de profil din România, Oltchim urma să intre în faliment. 2). Obligația de a reabilita din punct de vedere ecologic o serie de terenuri, valoarea lucrărilor urmând să se ridice la circa 60 de milioane de euro. Și ce a urmat?

Societatea austriacă, care a devenit peste noapte un colos prin achiziționarea Petrom, nu și-a îndeplinit aceste obligații. Mai mult chiar, și Petrobrazi a fost închisă.

În prezent, OMV Petrom este moștenitorul unei averi colosale. Care constă nu numai în rafinării, funcționale sau închise, nu numai în rețele de distribuție ci și sau mai ales în importante zăcăminte de petrol și gaze, unele în exploatare, altele, cum sunt cele din subsolul Mării Negre, urmând să fie exploatate. Tot OMV, acum și cu un masiv capital rusesc, este una dintre multinaționalele care au exercitat presiuni pe toate canalele și toate formele posibile asupra autorităților statului român – Președinție, Guvern, Parlament – astfel încât Legea offshore să fie în așa fel concepută încât să aducă companiilor care urmau să exploateze subsolul Pontului Euxin un profit cât mai mare, în detrimentul cetățenilor români. Practic, din Legea offshore, care urmează să fie promulgată de președinte, România nu va beneficia nici măcar de un metru cub de gaze naturale din uriașele cantități care urmează să fie extrase. În schimb, pe diverse căi, va primi în decursul următorilor 30 de ani, circa a 16-a parte din contravaloarea zăcămintelor. Prețul va fi devastarea pentru următoarele decenii a litoralului românesc.

În aceste condiții, Liviu Dragnea a pregătit o lovitură de maestru. Preluarea în totalitate a acțiunilor Petrom de către statul român. O operațiune îndreptățită și legală. La capătul căreia România va deveni din nou un jucător real pe piața petrolului și gazelor naturale. Odată cu această preluare, vom beneficia din nou de toate câmpurile petrolifere, de unde se extrage și gazul de sondă, precum și de zăcământul din Marea Neagră, care ar fi urmat să fie exploatat de OMV.

Desigur, această operațiune de natură juridică are și o dimensiune comercială. Ministerului Industriilor, dar și Ministerului Finanțelor le revine obligația de a estima corect cuantumul obligațiilor neîndeplinite de către OMV, precum și cel al investițiilor făcute de societatea austriacă. În funcție de rezultat, cu ocazia acestei preluări a acțiunilor Petrom, OMV va primi și compensațiile cuvenite.

Lovitura lui Liviu Dragnea are însă nu numai o dimensiune comercială și economică, ci și una de natură politică. Va fi primul semnal concludent că România știe să-și apere interesele.