Chiar la începutul actualei greve, încă din prima zi, ministrului Şeitan i-a scăpat porumbelul! El a recunoscut, într-o scurtă declaraţie de presă, că este foarte probabil ca, în cazul eşecului acestui program de austeritate, să urmeze o reducere şi mai mare a salariilor şi pensiilor, în 2011... Asta dovedeşte, aşa cum am repetat de nu ştiu câte ori la această rubrică, exact faptul că nimeni nu poate garanta nimic, pentru că evoluţia economiei româneşti este imprevizibilă. Să ne ferească Dumnezeu să se modifice şi TVA-ul, pentru că urmarea ar fi o scădere a puterii de cumpărare a populaţiei ce riscă să ajungă până la 70% din venitul brut al fiecăruia!

Dar, pentru că un rău nu vine niciodată singur, liderul sindical Bogdan Hossu a dezvăluit că, în scrisoarea de intenţie către FMI, guvernul vorbeşte despre promisiunea de \"flexibilizare\" a salariilor, ceea ce este o formă camuflată de a recunoaşte că niciun bugetar nu va mai putea fi sigur, de acum încolo, pe venitul său... Oricât a încercat Şeitan să-şi nuanţeze ulterior declaraţia făcută şi oricâte explicaţii încâlcite a dat Guvernul Boc în legătură cu dezvăluirea lui Bogdan Hossu, aceste două detalii punctuale reprezintă bomboana de pe coliva finală a milioane de români! Nici măcar promisiunea ministrului de Finanţe, conform căreia acest guvern va demisiona dacă eşuează măsurile anticriză, nu este de natură să ne consoleze prea mult, pentru că asta ar însemna o criză politică adăugată la cea economică. Traian Băsescu, la rândul său, nu va accepta în vecii vecilor soluţii de tip social-democrat, cum ar fi impozitarea progresistă a veniturilor, deşi aşa ceva ar fi cu adevărat salvator, ceea ce semnifică în mod evident că o prăbuşire a cabinetului Boc nu va duce la schimbări notabile în vreun domeniu. Altfel spus, suntem într-o fundătură din care nu ştiu când şi cum vom ieşi... Doar moţiunea de cenzură a opoziţiei ne mai poate salva, dacă şi parlamentarii PD-L vor dovedi că au caracter.

În toată această nebunie generală şi în tot acest haos, Partidul Democrat Liberal a mai găsit ocazia unui ultim balet electoral, cerându-le tuturor membrilor săi, inclusiv parlamentarilor sau miniştrilor, să aleagă între politică şi afaceri. Este prea târziu, din păcate, pentru că miroase a ipocrizie de la o poştă! Iar plecarea lui Silviu Prigoană din partid arată că întreaga camarilă a lui Băsescu începe să fugă de pe nava care se scufundă.