În prima lună de toamnă, prima strigare importantă a filmelor româneşti se face în catalogul celei de-a 23-a ediţii a Festivalului Internaţional al Filmului Francofon. În centrul atenţiei se află, desigur, „Boogie\", film inclus, de altfel, în competiţia celor mai bune producţii europene. Pentru Oscar a fost preferat, cum se ştie, „Restul e tăcere\" de Nae Caranfil. S-ar putea să aibă, într-adevăr, dreptate cei care consideră adecvată această alegere. „Boogie\" are o ţinută românească de natură accentuat europeană, cu dialoguri care fac farmecul limbii în care este vorbit şi cu evenimente de o actualitate recentă, cu prelungirile de rigoare înapoi, în anii de creştere şi de formare a personajelor ajunse astăzi la „treizeci de ani şi ceva\", ca să folosim chiar sintagma ce a circulat ca titlu de lucru al acestuia. „Restul e tăcere\" abordează din unghiul unui „background\" cinematografic mondial, fireşte, în primul rînd, european, românesc, geneza producţiei de cinema de la noi, fiind vorba de un „film în film\", paranteză la realizarea - la începutul veacului trecut - a primului lung metraj românesc, „Independenţa României\" (1912).
Revenind la peisajul cinematografic al lunii septembrie, e de notat că, după premiera de săptămîna trecută de la Bucureşti, „Boogie\" şi-a început circuitul în marile oraşe de la noi, ca şi în linia de toamnă a festivalurilor. Iată că şi Zurich reprezintă o escală importantă, dacă vom ţine seama de intenţiile elveţienilor, dezbătute în august, la Locarno, de a face din acest oraş o nouă capitală cinematografică a ţării cantoanelor. „Boogie\" intră, în acest din urmă festival menţionat, în competiţia principală. Juriul este condus aici de actorul Peter Fonda, iar printre membrii acestuia se află şi Andrea Staka, o tînără regizoare care, în 2006, obţinea „Leopardul de aur\". La documentare, sîntem prezenţi cu „Podul de flori\" de Thomas Ciulei, film turnat în Republica Moldova, focalizat pe viaţa de zi cu zi a unui bărbat rămas acasă cu cei trei copii, în timp ce soţia lui este plecată la muncă, în străinătate.
Interesul nostru se deplasează, odată cu filmul lui Radu Muntean, către Belgia, unde, la Namur, între 26 septembrie şi 3 noiembrie, vom putea vedea mai multe producţii româneşti de dată recentă, toate aparţinînd tinerilor autori. „Boogie\" participă în bătălia pentru „Bayardul de aur\", fiind inclus în principala secţiune a festivalului, unde, cu cîţiva ani în urmă, Radu Muntean a mai fost prezent cu „Hîrtia va fi albastră\" (Premiul juriului). Două alte titluri, de această dată de scurt metraje („Apa\" de Constantin Popescu şi „Joi\" de Marcus Hadrian) concurează la categoria corespunzătoare, unde, din juriu, face parte şi producătoare Ada Solomon. Juriul pentru lung metraj este condus de cunoscutul cineast african Abderahmane Sissako.
Miile de jurnalişti şi de festivalieri din toate continentele francofoniei, venind, ca şi filmele, din vreo 15 teritorii din lumea întreagă, vor putea face cunoştinţă cu cel mai tînăr val românesc, afirmat, de asemenea, cu brio. Ne prezentăm, iată, cu un Palme d\'Or recent – „Megatron\" de Marian Crişan. I se alătură „Ursul de Aur\" al ultimei ediţii a festivalului berlinez – „O zi bună de plajă\" de Bogdan Mustaţă. Subliniam şi altă dată că Marea Neagră nu doar că le oferă un peisaj sugestiv, dar le şi poartă noroc cineaştilor noştri de ieri şi de azi. Cei mai tineri, dintre care unii au terminat şcoala de foarte curînd, sînt (în ordinea prezentării filmelor lor la secţiunea „Regards\"): Radu Jude, Paul Negoescu, Ciprian Alexandrescu, Gabriel Sîrbu, Constantin Popescu.
Sînt multe de notat despre noua ediţie a festivalului de la Namur. Nu putem trece peste momentul care aici are un farmec special, cel oferit de medalionul „Coup de coeur\".An de an vin în faţa publicului actori de primă mînă. La ediţia 2008 vom putea revedea filmele unei vedete franceze pe nume Isabelle Huppert. O vom întîlni şi pe marea actriţă, la sfîrşitul festivalului. Conform modelului francez de la Cannes, şi la Namur se ţine „Lecţia de cinema\". Un actor mult iubit în Franţa, dar şi în Belgia - Fabrice Luchini - ne va dezvălui din secretele artei interpretative.