Schimbările pe care integrarea le atrage după sine sînt departe de a lua sfîrşit. La capitolul „abstract de România” se înscrie şi un ordin semnat de ministrul Agriculturii, Dan Motreanu, ordin care a dat naştere unui izvor aparent nesecat de glumiţe, întrebări şi aluzii, toate purtînd marca românească a blazării de după integrare. Astfel, denumirile mai multor soiuri de plante cultivate în România trebuie să renunţe la rădăcina strămoşească şi să se transforme în nume sonore de… ceva. Ordinul ministrului Agriculturii este aplicabil pentru cazurile în care numele soiului este deja înregistrat într-o altă ţară europeană. Astfel, pepenele galben, din Mary, devine Roxana, pepenele verde va răspunde la apelativul de Georgel, trifoiul alb susură Carmencita, gulia Favorit devine Productiv. De asemenea, fasolea Solara va căpăta denumirea autohtonă Dăbuleni, fostul orz Adi devine Amical, orzoaica Avînt răsună Bogdana, lucerna Dana îşi adaugă un sufix, transformîndu-se în Daniela etc. Profesorul Niculai Dragomir, inventatorul soiului de trifoi alb Carmen, s-a văzut nevoit să schimbe denumirea plantei în Carmencita, pentru că o plantă cu acelaşi nume fusese anterior înregistrată într-o altă ţară din UE. „Pentru a putea comercializa soiul de trifoi alb pe piaţa unică, am fost nevoit să îi schimb numele, astfel încît produsul meu să nu fie confundat cu un altul, cu acelaşi nume, în Catalogul Oficial al Soiurilor valabil în tot spaţiul Uniunii”, a declarat Dragomir.

Schimbare gratuită

În urma cercetărilor, potrivit ordinului semnat de ministrul Agriculturii, 72 de soiuri de plante îşi vor schimba numele, deoarece, oricît ne-am crede noi de originali, spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost inclus în spaţiul mai mare, european. Cei mai mulţi cercetători în agricultură au ales noile denumiri ale soiurilor din numele proprii cu rezonanţă autohtonă: Marius (soi de golomat) sau roşia Augustina sau Ozana, un soi de porumb care se numea înainte Dana. Potrivit secretarului general al Ministerului Agriculturii, Sorin Chelmu, procesul de schimbare a denumirilor diferitelor soiuri de plante nu va presupune costuri suplimentare pentru autorităţi. Stînd strîmb şi gîndind drept, ne aşteptăm ca românii, întreprinzători cum îi ştim, să pornească, în urma acestei degringolade nomenclaturale, un nou tip de afacere, aceea a înregistrării tuturor numelor proprii. Aceste nume vor fi folosite, mai apoi, pentru a face un mic trafic. Îţi dau o Alină pentru o Larisă, ia un Costel în schimbul unui Gigel etc. În felul acesta, persoanele vor ajunge să fie asimilate cu produsul al cărui nume îl împărtăşesc şi, de aici, va intra în acţiune, în noua mitologie legumicolă, un nou folclor. Numele se vor denomina şi vor fi scoase din uz, fondul onomastic se va îmbogăţi cu nume străine, iar specificul naţional va trece la rebuturi. Sigur, acesta este doar un scenariu posibil şi cu cît este mai posibil, cu atît realitatea va fi mai surprinzătoare.