Se pare că fostul ministru al Muncii a făcut-o iar de oaie. Institutul pentru Politici Publice (IPP) susţine că Ioan Botiş şi fostul director al Autorităţii de Manangement pentru Programul Operaţional de Dezvoltarea Resurselor Umane, Cristina Zevedei, secretizau informaţiile privind contractele de finanţare pe bani europeni. Reprezentanţii IPP spun că, înainte de a-şi da demisia, Botiş a emis un ordin prin care bloca accesul la toate informaţiile din contractele de finanţare POSDRU, inclusiv la cele din proiectul “Şansă la demnitate!”, în care era implicată soţia şi pentru care este cercetat pentru conflict de interese. În acest context, IPP îi solicită premierului Boc anularea ordinului care îngrădeşte accesul oricărei persoane interesate la informaţiile care derivă din folosirea fondurilor europene nerambursabile, “acestea fiind fonduri publice ce trebuie cheltuite transparent”. IPP precizează că a sesizat deja Comisia Europeană şi ambasadele statelor membre ale Uniunii Europene la Bucureşti cu privire la abuzurile care se comit la nivelul Autorităţii de Management prin aceste practici şi că va ataca în instanţă ordinul emis de Botiş, dacă acesta nu va fi anulat de premier. Prin această modalitate de a bloca accesul la informaţiile privind contractele de finanţare, Botiş a reuşit să pitească bine de presă depistarea circuitului banului public sau european prin intermediul influenţei politice în era Boc. Cristina Zevedei, a fost înlocuită din funcţie la începutul acestei săptămâni, de ministrul interimar al Muncii, Emil Boc. Demiterea trezorierului banilor europeni a venit în urma scandalului în centrul căruia s-a aflat fostul ministru al Muncii, Ioan Nelu Botiş, care a demisionat după ce presa şi apoi ANI au confirmat că soţia sa era consilier la un ONG care atrăsese fonduri UE pentru programe de dezvoltare a resurselor umane. În plus, firma familiei Botiş percepea chirie pentru sediul din Bistriţa unde-şi desfăşura activitatea ONG-ul buclucaş, “Parteneriat Euroactiv”. Portocaliii guvernării noastre ne oferă zilnic câte o doză de indiferenţă cinică. Şi când îi vezi cum se fărâmă şi mimează frământarea pentru binele ţării şi îşi adâncesc cutele de pe frunte pe la diverse posturi TV mai că-ţi vine să… emigrezi. Pentru că, pe la spate, pe toţi politicieni îi pufneşte râsul când ne văd cât de naivi suntem şi de toleranţi cu astfel de găinării.