Un concert excepţional a deschis, vineri seară, stagiunea simfonică 2008 – 2009 a Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, susţinut de marele pianist român Andrei Deleanu, în acompaniamentul orchestrei teatrului, condusă de virtuosul dirijor Radu Ciorei. Prima parte a spectacolului i-a aparţinut pianistului de talie mondială Andrei Deleanu, care, alături de orchestră, a abordat o partitură extrem de dificilă, Concertul nr. 1 pentru pian op. 15 în re minor, de Johannes Brahms. Este prima mare lucrare orchestrală a lui Brahms, care necesită o tehnică şi o abilitate desăvîrşite din partea solistului, dar şi a orchestranţilor. Fragmentele de solo „întrerupte” de orchestră, care pun la grea încercare tehnica oricărui pianist, dar care au fost rezolvate cu multă inspiraţie de Andrei Deleanu, momentele vioaie şi îndrăzneţe, acordurile sfîşietoare, stranietatea întregului concert care abia în anii ’50 ai secolului trecut avea să fie înţeles şi apreciat la adevărata valoare, au creat în sala de spectacol o atmosferă emoţionată, tulburătoare. Aplauzele oferite cu multă căldură de publicul cunoscător au răsplătit evoluţia de excepţie a solistului Andrei Deleanu şi a orchestrei condusă de maestrul Radu Ciorei, un dirijor dăruit, extrem de expresiv şi de sensibil, a cărui prezenţă scenică impresionează, de fiecare dată, auditoriul. La finalul concertului, Andrei Deleanu a declarat: „De fiecare dată cînd cînt un concert, acela mi se pare că e cel mai frumos. Concertul nr. 1 de Brahms este unul din visele mele de tinereţe, este ceva uluitor de frumos, de straniu şi de greu de cîntat. Pentru tinerii din orchestră, care s-au ciocnit pentru prima dată de acest concert, a fost catastrofal, în sensul că nu iartă, trebuie muşchi, antrenament, credinţă în Dumnezeu şi mult noroc. Pot să spun că este unul dintre cele mai frumoase lucruri care se pot întîmpla unui pianist, unui dirior şi unui orchestrant, sînt lucruri minunate, orchestranţii sînt invidioşi pe temele pianului şi pianistul este invidios pe temele orchestrei. Stranietatea acestui concert derivă din faptul că un tînăr Brahms a scris ceva în care este foarte multă ştiinţă şi a combinat asta cu ceva care nu s-a mai scris niciodată, într-o simfonie cu orchestră şi un pian care simulează o a doua orchestră. De aceea e atît de greu. E un concert pentru doi dirjori şi pian”.

Spectacolul a continuat cu o altă lucrare excepţională, pentru orchestră, Simfonia nr. 8 „Neterminata în si minor” şi Uvertura „Rosamunde”, de Franz Schubert, compozitorul considerat primul poet liric al muzicii. În Viena zilelor lui Schubert, dominată de Beethoven şi de amintirea lui Mozart, toţi compozitorii scriau sonate, concerte, simfonii. Instinctul liric al lui Schubert îl împiedica să se lase încorsetat de regulile vremii, însă, deşi a fost unul dintre cei mai originali compozitori din istorie, nu a nesocotit, totuşi, convenţiile şi multe din simfoniile lui timpurii, sonatele şi cvartetele au trecut prin „mistica” formei de sonată. Simfonia neterminată este un exemplu în care a reuşit unirea conţinutului cu genul lui aparte de formă. Rezultatul l-a constituit o formă de sonată la fel de desăvîrşită, în felul ei, cum a fost aceea a lui Beethoven. Melomanii prezenţi, vineri seară, în sala Teatrului „Oleg Danovski”, au aplaudat cu entuziasm evoluţia orchestrei, sub bagheta talentatului dirijor Radu Ciorei. Seara s-a încheiat apoteotic cu Uvertura „Rosamunde”, în aplauzele şi ovaţiile publicului, spectacolul fiind un debut cu dreptul al noii stagiuni simfonice de la malul mării.