Cercetători de peste Ocean au reuşit să creeze un braţ robotizat care poate fi mişcat cu puterea gîndului, dispozitivul putînd, în curînd, ajuta persoanele care suferă de paralizie. Două maimuţe cărora li s-a ataşat acest tip de braţ robotizat au reuşit, cu puterea gîndului, să-l mişte pentru a putea apuca alimente şi a le mînca.

Lucrările echipei coordonate de profesorul Andrew Schwartz din cadrul Universităţii din Pittsburgh, Pennsylvania, marchează un avans în raport cu încercările anterioare. Diferenţa faţă de rezultatele precedente este că, în prezent, sarcina - mişcarea braţului robotizat pentru a evita un obstacol, a apuca hrana şi a o duce la gură pentru a o înghiţi - este în întregime realizată cu puterea gîndului. În versiunile precedente, anumite faze ale gestului erau ghidate de computer. Noul braţ se mişcă tridimensional, este mai performant, iar metoda de învăţare a evoluat. Acest tip de interfaţă maşină-creier a fost deja testat pe oameni, în anumite versiuni şi ar putea servi persoanelor care au paralizat în urma unui atac cerebral, a unui traumatism al coloanei vertebrale, a unei maladii neuromusculare degenerative sau celor care au fost afectaţi de locked-in syndrome - o stare neurologică rară, în care pacientul este treaz, complet conştient, dar nu se poate mişca şi nici nu poate vorbi din cauza unei paralizii complete. Adesea, maladiile acestea lasă intacte părţile din creier asociate mişcării. Creierul poate produce activitatea ce declanşează în mod normal mişcările. Soluţia constă în înregistrarea acestei comenzi cerebrale, prin intermediul unor electrozi fini implantaţi în cortex şi transmiterea acesteia la braţul robotizat. Cercetătorii au reuşit astfel, în doar cîteva zile, să înveţe două maimuţe macac imobilizate să controleze cu puterea gîndului un braţ robotizat plasat lîngă umăr.

Cercetătorii americani speră să poată testa, în doi ani, pe pacienţi umani, un braţ mai complex, cu implantare de electrozi. În acelaşi timp, aceştia lucrează deja la un braţ mai sofisticat, mai ales la nivelul pumnului. Printre neajunsurile tehnicii se numără fiabilitatea pe termen lung a electrozilor, care se deteriorează în doar cîteva săptămîni. O altă problemă o constituie materialul relativ puţin mobil din care este construit braţul şi necesitatea unei supravegheri constante din partea unui tehnician antrenat. În plus, pacienţii trebuie să fie capabili să simtă şi să controleze forţa gestului pentru a nu zdrobi obiectele apucate cu mîna, de exemplu. Însă, cercetătorii dau asigurări că toate aceste probleme nu sînt insurmontabile.