Premierul britanic, David Cameron, a lansat, miercuri, un ultim apel la menținerea țării în UE, înainte de referendumul de joi, când cetăţenii britanici decid acest lucru. Brexitul ar putea fi ”începutul destrămării nu doar a UE, ci a întregii civilizaţii politice a Occidentului”, potrivit președintelui Consiliului European, Donald Tusk. Mai mulţi lideri europeni au avertizat Marea Britanie asupra riscului de a părăsi UE, o situaţie care ar fi un precedent pentru alte state membre nemulţumite de statutul din cadrul comunităţii europene.

Totul a început înaintea alegerilor generale din 2015, când David Cameron a promis să organizeze acest referendum, în cazul câştigării lor, după ce membri ai propriului Partid Conservator şi ai Partidului pentru Independenţa Marii Britanii au acuzat că statul britanic nu a mai avut niciun cuvânt de spus în cadrul UE. Criticii susţin că situaţia din UE s-a schimbat, comunitatea punând stăpânire din ce în ce mai mult pe independenţa statelor membre. În acest context, Cameron a decis organizarea unui referendum în care cetăţenii să-şi exprime opţiunea cu privire la statutul Marii Britanii în UE. La referendum pot vota cetăţeni britanici care locuiesc în ţară şi în state membre din Comunitatea Naţiunilor (din care fac parte state independente, foste colonii britanice) cu vârsta minimă de 18 ani, dar şi cei cu cetăţenie britanică aflaţi în străinătate, care figurează în registrul electoral din Marea Britanie, în ultimii 15 ani. Cetăţenii din state UE cu permis de rezidenţă în Marea Britanie - în afară de Irlanda, Malta şi R. Cipru - nu vor avea dreptul la vot. Pentru a vota, cetăţenii britanici a trebuit să se înregistreze pentru participare, după care li s-a indicat secţia de votare unde îşi pot exprima opinia. Cele 382 de secţii de votare locale din Marea Britanie se vor închide pe 23 iunie, la ora locală 22.00 (24 iunie, ora 00.00 în România). Nu există o limită de prezenţă la vot în baza căreia refendumul să fie considerat valid.

În apropierea referendumului, tot mai multe celebrităţi şi oameni politici au luat atitudine pentru evitarea Brexitului. Şi vedetele Top Gear, britanicii Jeremy Clarkson și James May, şi-au unit forţele pentru a susţine rămânerea Marii Britanii în UE. Cei doi au dezvăluit că simpatia pentru UE este una dintre puţinele convingeri pe care le au în comun, alături de părerea că... Fordul este o maşină bună. James Clarkson a avertizat că dacă nu vor mai fi cetăţeni UE, vor întâmpina dificultăţi în testarea bolizilor pe şoselele ţărilor din blocul comunitar, pentru că ar trebui să obţină câte un permis valabil pentru fiecare din statele UE, ceea ce ar fi imposibil, a mai glumit prezentatorul.

La începutul acestui an, David Cameron a încercat să ajungă la o înţelegere cu liderii UE pentru a renegocia statutul Marii Britanii în cadrul UE. Premierul britanic susţine că acordul stabilit în urma negocierilor, ce va intra în vigoare imediat, în cazul în care votul alegătorilor exprimat în cadrul referendumului de joi va fi unul pozitiv, va oferi Marii Britanii un statut special în cadrul comunităţii celor 28 de state membre şi va ajuta la rezolvarea chestiunilor criticate de cetăţenii britanici, precum numărul ridicat de imigranţi din ţară şi oferirea posibilităţii de gestionare a propriilor chestiuni de ordin naţional. Însă criticii susţin că acest acord va aduce diferenţe insesizabile în statutul ţării.

Cameron a reușit să negocieze cu liderii UE o serie de beneficii, începând cu limitarea alocaţiilor copiilor angajaţilor străini care lucrează în Marea Britanie, prin indexarea la nivelul veniturilor din ţara de origine a imigrantului. Cameron susţine că prin limitarea acestor indemnizaţii acordate lucrătorilor imigranţi care provin din alte state UE se va rezolva una dintre cauzele majore ale imigraţiei din ţară (motivul pentru care atât de mulţi imigranţi vin în Marea Britanie să lucreze), dar criticii spun că o astfel de măsură va produce schimbări nesemnificative. Imigranţii nou-sosiţi nu vor putea solicita astfel de beneficii şi reduceri de taxe imediat ce ajung în ţară, ci vor dobândi treptat dreptul de a solicita mai multe beneficii, cu cât stau mai mult în ţară. Potrivit autorităţii fiscale pentru colectarea taxelor din Marea Britanie (HMRC), circa 20.000 de cetăţeni din alte state UE beneficiază de alocaţii acordate pentru circa 34.000 de copii din ţara lor de origine, costul acestor ajutoare ridicându-se la 30 de milioane de lire sterline. Un alt aspect obținut de Cameron este acela că Marea Britanie nu va renunţa niciodată la lira sterlină în favoarea euro, premierul dând asigurări că ţările din zona euro nu vor discrimina Marea Britanie din această cauză. Cameron a obținut și autonomia de gestionare a chestiunilor naţionale. Pentru prima dată, va exista un angajament clar prin care Marea Britanie nu va face parte din mişcarea care încurajează o uniune mai consolidată cu celelalte state membre, unul dintre principiile de bază ale UE. Cameron a promis, de asemenea, un sistem prin care parlamentele statelor UE pot bloca legi emise de UE. Dacă un stat consideră că nu vrea să se supună unui act normativ european aflat în stadiul de proiect, poate trimite obiecțiile în termen de trei luni de la publicarea proiectului, dacă obţine peste 55% din voturile din Parlamentul naţional, iar preşedinţia Consiliului European va include problema pe agenda Consiliului, pentru a fi dezbătută.

Printre susţinătorii Brexitului se află membrii Partidului pentru Independenţa Marii Britanii (UKIP), care a câştigat ultimele alegeri parlamentare din mai, primind patru milioane de voturi, circa 13% dintre alegători. De asemenea, jumătate dintre membrii Partidului Conservator militează pentru părăsirea UE, inclusiv cinci membri ai Guvernului, dar şi câţiva membri ai Partidului Laburist. Printre cei care vor să rămână în UE se numără premierul britanic, 16 membri ai cabinetului său, Partidul Laburist, Partidul Liberal-Democrat, Partidul Naţional Scoţian (SNP). Şi preşedintele american, Barack Obama, a pledat pentru rămânerea Marii Britanii în UE, precum şi lideri ai altor state membre UE ca Germania şi Franţa. Peste o treime dintre companiile germane se tem de efectele negative pe care Brexitul le-ar putea avea asupra afacerilor lor, potrivit unui raport al Institutului de Statistică IFO. De cealaltă parte a baricadei, 61% dintre companiile germane cred că Brexitul nu le va afecta deloc afacerile, iar 1% consideră că ar pute avea un impact pozitiv. Companiile mari, cu peste 500 de angajați, au acordat o atenție mărită evenimentelor dinaintea referendumului, în condițiile în care 53% dintre acestea se așteaptă ca afacerile să le fie afectate negativ dacă Marea Britanie iese din UE. Companiile din industria electronică s-au dovedit cele mai temătoare de Brexit, cu peste 52% dintre business-uri susținând că ieșirea Regatului Unit din UE ar putea avea consecințe negative. Numai 49% dintre companiile din industria auto, 45% din industria metalurgică și 43% din unelte și utilaje au spus că se tem de Brexit. În Franța, preşedintele Francois Hollande a anunţat miercuri că va avea iniţiative la scară europeană, oricare ar fi rezultatul referendumului britanic privind rămânerea sau ieşirea Marii Britanii din UE. Dacă Marea Britanie va ieşi din UE, cetăţenii britanici ar putea avea nevoie de vize, dacă vor să lucreze în state UE iar acest lucru ar putea fi valabil şi în cazul cetăţenilor UE care vor să lucreze în Marea Britanie. Acest lucru depinde de tipul de acord la care ajunge Marea Britanie cu UE după părăsirea blocului european.

Marea Britanie este una dintre cele zece state membre care contribuie mai mult la bugetul UE decât primeşte, cu excepţia Germaniei şi Franţei, care depun cele mai mari contribuţii. În perioada 2014-2015, Polonia a fost cel mai mare beneficiar al acestor fonduri, urmată de Ungaria şi Grecia. Dacă britanicii aleg să iasă din UE, ieșirea efectivă ar dura cel puțin doi ani. În acest interval, Marea Britanie va respecta în continuare acordurile şi legislaţia UE, dar nu va lua parte la negocieri. Donald Tusk a precizat că negocierile privind noua relaţie între cele două părţi ar dura încă cinci ani, astfel că în total, Marea Britanie ar avea nevoie de şapte ani pentru noua relaţie cu UE.