Buba prezidentului a ajuns subiect de îngrijorare şi jale naţională! Nu cunosc ca, în timpul democraţiei noastre cu faţă umană, de la existenţa ei şi pînă astăzi, o altă bubă să fi ţinut, într-un hal fără de hal, prima pagină a ziarelor! Sînt reprezentanţi ai poporului care au înlocuit, în ultimile zile, telenovela, şi nu mă refer numai la nucleul casnic, cu buba prezidentului. Am asistat, în această perioadă, la o reeditare a legendei prostiei cu drobul de sare, pe post de personaj principal fiind buba prezidentului. Ca să nu mai spun că servilismul şi slugărnicia au atins cotele aberante ale drobului de sare intrat în isterie profundă! Îmi imaginez că, în condiţii de alarmă naţională, o băşicuţă oarecare apărută ca din senin în preajma feselor prezidentului ar putea declanşa starea de urgenţă. Cu ocazia bubei prezidenţiale, ca la orice moment cu o asemenea încărcătură emoţională, au ieşit la rampă bocitoarele de profesie şi urlătoarele cu texte proprii şi personale. S-au prefigurat tragedii imaginare şi puţin a lipsit ca sfîrşitul lumii să nu fie pus pe tapet! Mulţi, din dorinţa de a se evidenţia plenar în faţa prezidentului, au făcut din bubă un capăt de lume, extinzînd o banală poveste la nivel internaţional! La noi, dragostea faţă de preşedinte se manifestă delirant ori de cîte ori acesta face buba! Dramele altor români nu sînt luate în calcul şi chiar nu interesează pe nimeni! Nici măcar pe reprezentanţii Puterii! În cazul prezidentului, după cum am observat, apariţia unei bube sau a unei banale băşicuţe provoacă veritabile crize politice. Cînd preşedintele se află sub anestezie totală, buba conduce întreaga ţară, fiind trecute în seama sa toate prerogativele posibile... Indiferent cît ar fi buba de mică, şeful statului nu se poate lepăda de putere! De altfel, există o oarecare reciprocitate, pentru că din cauza puterii a şi făcut uneori buba! Cînd este vorba despre buba preşedintelui, chibiţii săi umili, cu precădere, din Partidul Democrat, arată cu degetul spre adversarii politici, aducîndu-le acuze dintre cele mai gogonate cu putinţă! Îi înţeleg durerea, dar nu cred că prezidentul suferă mai mult decît românul de rînd, a cărui tuse seacă şi a cărui salivă de om flămînd sînt popularizate şi comentate pe la toate porţile şi pe lîngă toate gardurile. Buba prezidentului, în schimb, constituie secret de stat! Oare de ce se face atîta caz de buba sau băşicuţa domniei sale?! De ce nu sînt comentate cu atîta elan revoluţionar şi bubele adevărate ale patriei? Sau, de pildă, negii economiei naţionale de pe urma cărora tragem atîtea şi atîtea ponoase? Nu ştiu cum sînt tratate bătăturile prezidentului şi accidentele emoţionale de după tăierea pieliţei la unghii! Nu vreau să fiu pe scaunul manichiuristei de serviciu care ar putea fi oricînd acuzată de atentat la pieliţa prezidentului! În astfel de cazuri, operaţiunile de dezinfecţie sînt comparate cu exerciţiile NATO de amploare din largul Mării Negre. S-au scris, în aceste zile, pagini întregi despre buba prezidentului. Nici în epoca de aur, dacă îmi amintesc bine, nu s-a declanşat o asemenea isterie! Unora le place buba prezidentului, pentru care există un adevărat cult! Se închină cei care sînt mai patrioţi decît restul românilor la buba prezidentului ca la moaştele nu ştiu cui! Cu ce este buba preşedintelui mai brează decît buba amărăşteanului care aşteaptă de 17 ani să se vindece!