Puţini artişti ai momentului se pot lăuda cu faptul că spectacolele lor umplu pînă la refuz sălile de concert şi aduc în delir spectatori din generaţii diferite. Supranumit “menestrel de pe Valea Jiului“, “omul spectacol“ sau “omul cu chitara“, Tudor Gheorghe a susţinut, luni seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Constanţa, un concert extraordinar la care au participat peste 850 de persoane. Atmosferă emoţionantă, greu descriptibilă în cuvinte la Constanţa, la spectacolul intitulat “Calvarul unei inime pribegi“, care a fost urmărit atît de pe locurile confortabile din sală, cît şi din picioare ori de pe scaunele pliante, montate suplimentar de organizatori sau aduse de acasă chiar de către spectatori. În ciuda preţului de 300.000 de lei, biletele pentru concertul lui Tudor Gheorghe de la Constanţa au fost epuizate de mai bine de o săptămînă, mulţi iubitori ai muzicii maestrului pierzînd, anul acesta, ocazia de a participa la un eveniment unic.

Refrenele anilor '30, fredonate de sute de constănţeni alături de maestru

Curios şi ceva mai rezervat la începutul concertului, publicul s-a dezlănţuit după primele acorduri, vocea puternică şi gravă a artistului, acompaniat de trupa sa de muzicieni, cîntecele Bucureştiului interbelic, alternate cu anecdotele şi povestirile pline de haz făcînd deliciul audienţei. Aplauzele au curs necontenit, pentru ca, în final, spectatorii de toate vîrstele să cînte alături de artist piese precum “Iubesc femeia“, “Ionel, Ionelule“, “Vecina mea“. "Calvarul unei inime pribegi", ultimul spectacol al maestrului, este un elogiu adus Bucureştiului de altădată. În sala arhiplină, spectatorii şi-au amintit de vremuri apuse, iar cei mai tineri au aflat cum era muzica de la începutul secolului trecut. Tudor Gheorghe a cîntat piese cunoscute ale anilor '30, acompaniat de 12 instrumentişti. "Bucureştenii au dreptul ca în zilele de toamnă să umple Calea Victoriei...", şi-a început artistul povestea. "Drumul dintre Capşa şi Piaţa Palatului devine o adevărată expoziţie ambulantă", a continuat el, zugrăvind pentru spectatori zone-reper ale Bucureştiului interbelic. Potrivit artistului, spectacolul s-a născut din cîteva motive bine întemeiate: pentru că dorul refrenelor de altădată era obsedant, pentru că simplul, rafinamentul şi dulceaţa acestor cîntece mai trebuie gustate, pentru că atmosfera pe care ele le aduc după sine este recreeată întru nostalgie, pentru că este o replică adusă kitsch-ului din jurul nostru. “Calvarul inimii pribege“ este, de fapt, uitarea prea lesne a valorii. Ceea ce cîntă Tudor Gheorghe este autentic, este românesc şi trebuie prezentat generaţiilor actuale, pentru că, aşa cum spune chiar autorul, în timp ce noi le-am uitat, aceste şlagăre erau cîntate la Viena şi Paris. Concertul nu este o înşiruire de “refrene eterne” prin frumuseţea lor, ci un spectacol în care este evident rafinamentul în exprimare şi comportament al românului acelor ani.

“În primul rînd, într-o carieră întreagă de actor, de artist, de om de spectacole, n-am minţit şi n-am făcut jumătăţi de măsură. Am venit cu spectacole serioase şi publicul a învăţat acest lucru. Publicul nu e prost şi înţelege atunci cînd e tratat cu superficialitate, cînd e privit de sus, cînd e desconsiderat, publicul te taxează. Eu l-am iubit de fiecare dată şi am făcut lucruri esenţiale tocmai pentru că nu pot să fac altfel, iar oamenii trebuie respectaţi.

La Constanţa, unde vin de atîta amar de vreme, mă simt foarte bine, de fiecare dată. Am şi spus, la un moment dat, într-un spectacol, că nu vin vara, cînd e marea buluceală, eu vin după ce pleacă turiştii şi rămîn constănţenii. Şi pentru ei vin să fac spectacole, pentru ceilalţi mă duc în ţară“, a mărturisit maestrul Tudor Gheorghe, imediat după concert. Acesta a explicat şi ideea de la care a pornit realizarea unui asemenea spectacol: “M-am enervat, practic, într-o zi, într-un dialog cu un individ de la Bruxelles, care, referitor la chestia asta cu intrarea României în Uniunea Europeană, a zis că n-avem tradiţie. Eu am spus că trebuie să-i demonstrez că sînt în ţara asta tineri cum am fost noi în perioada interbelică. Şi noi credem că ne integrăm acum în Europa! Păi noi sîntem în Europa, aţi văzut ce fel de a gîndi aveau oamenii în '37. Şi am făcut acest spectacol tocmai pentru ca această tînără generaţie să fie mîndră şi să nu zică că noi intrăm pe un teren moale. Nu, noi intrăm pe unde am mai fost, de fapt!“. Turneul artistului continuă cu Galaţi, Bucureşti, Tîrgovişte, Sibiu, Braşov, Sfîntu Gheorghe, Bistriţa, Alba Iulia, Arad, Timişoara, Cluj, Craiova şi Grecia. “Şi vin sărbătorile, iar domnul Tudor Gheorghe e creştin-ortodox român şi începînd din data de 22 decembrie, pînă în 15 februarie, nu mai face nimic!“, a concluzionat, cu umor, maestrul.