Trebuie să recunosc că sînt destui cetăţeni captivaţi de viaţa şi biografia celor care ne reprezintă în parlamentul european. Urmărind o emisiune televizată, am constatat un interes crescînd al alegătorului simplu, de la oraşe şi sate, faţă de metabolismul parlamentarului nostru european. Grija faţă de cel trimis să ne reprezinte la cele mai înalte forumuri europene întrece orice imaginaţie! De pildă, un individ s-a interesat de condiţiile şi preparatele pe care le oferă la tavă bufetul din instituţia amintită, cunoscut fiind faptul că parveniţii noştri politici sînt învăţaţi să mănînce mult şi moca. Dacă nu moca, cel puţin, în nota obişnuinţei autohtone, la un preţ ridicol de mic. Pentru viitorul patriei noastre în UE, bufetul european constituie o problemă mai mult decît existenţială. Dincolo de doctrine şi programe, e bine de ştiut dacă parlamentarul european este sau nu hrănit consistent, dacă acestuia i se asigură numărul de calorii necesare reprezentării noastre cu cinste peste hotare. Un capitol important îl reprezintă sistemul de servire la bufet. La “plimbă tava”, de pildă, efortul este mai mare, adeseori fiind necesară împingerea acesteia către noi aspiraţii şi orizonturi culinare. Parlamentarul român, generic vorbind, este deprins să ţină cuvîntări cu voce tare şi cu gura plină. Cu ani în urmă, o figură celebră, cu frunze de salată în barbă, devenise simbolul nesimţirii parlamentare. În timp, mai bine spus, în pas cu dezvoltarea capitalismului de cumetrie, au apărut modele noi şi elocvente pentru năravul din fire care nu are lecuire. Sînt cititori care ne întreabă dacă la bufetul european se găsesc sarmale şi plăcinte poale-n brîu. În caz contrar, ni se cere să luăm atitudine faţă de cei care au decis să amprenteze pîrjoalele moldoveneşti. Alţii susţin că adevăraţii patrioţi ar trebui să boicoteze bucătăria franţuzească şi de alte naţionalităţi. După cum lesne se poate observa, bufetul european reprezintă o problemă capitală de viaţă şi de moarte, de patriotism şi simţ civic. Poate tocmai de aceea, deloc întîmplător, cei mai mulţi dintre aleşii poporului îşi petrec tot timpul la bufetul parlamentului sau la bodegă. Sînt preparate, precum caltaboşii lui Remeş, care au ajuns teme naţionale şi motive de folclor. În materie de bufet şi mocangeală, avem o experienţă îndelungată, încă de pe vremea MAN (Marea Adunare Naţională). Poporul nici măcar nu miroase ce mănîncă parlamentarii cu doi lei uşori ca fulgul! Amărăşteanul însă, amărăşteanul dintr-o bucată, este mîndru că e reprezentat la bufetul european. Unii dintre ei recunosc că sînt nostalgici, pentru că provin din clasa de partid de altădată. Sînt politicieni purisani care au învăţat la viaţa lor cum se umblă cu jambonul sub braţ şi cu salamul de vară la butonieră. Ehei, exclamă nostalgicii, noi ne-am făcut ucenicia la bufetul partidului! Ei acolo şi poporul cu gheare de pasăre! Astăzi, iată, sîntem reprezentaţi, la cel mai înalt nivel, la bufetul european! E un pas la care nici nu visa să aspire proletarul cu mămăliga în bască! Poporul este totuşi grijuliu. Nu cumva parlamentarul nostru să sufere de foame la bufetul european! Cerem administraţiei UE să asigure libertatea de exprimare a felurilor de mîncare, cunoscut fiind faptul că aleşii noştri sînt învăţaţi cu porţii babane…