Vă spun sincer, am început să mă plictisesc de tot acest tapaj care se face în jurul bugetului! Am mai făcut comparaţia între bugetari şi privaţi cînd am scris despre proiectul bugetar supus dezbaterii publice. Toată lumea vorbeşte numai despre profesori, cadre medicale şi salariaţi la stat, iar funcţionarii firmelor private sînt ignoraţi, pur şi simplu. Asta mi se pare o discriminare, să fie clar!

De aproape două decenii, eu n-am mai luat nici măcar un singur leu de la statul român. Imediat după Revoluţie, la cîteva luni, am intrat în sectorul privat, pe atunci aflat într-un stadiu incipient, şi aşa am rămas pînă în ziua de azi. La fel au procedat, pe măsura trecerii timpului, din ce în ce mai mulţi români. Acum, salariaţii din sectorul privat sînt de ordinul milioanelor. Foarte puţini dintre ei fac greve, nici 10%, mai ales muncitorii angajaţi în cîteva mari întreprinderi privatizate în ultimii ani. În rest, majoritatea salariaţilor angajaţi „la patron”, cum se spune, nu sunt gălăgioşi, pentru că muncesc tăcut şi eficient, fără să mai aibă timp de proteste sociale sau manifestaţii de stradă. Această categorie este ignorată de sindicate, cum spuneam şi la început, dar este ignorată, în largă măsură, chiar şi de proiectul noului buget, care sprijină foarte vag oamenii de afaceri şi sectorul privat, în general. Iar acest lucru se întîmplă în condiţiile în care firmele particulare au cea mai mare contribuţie la Produsul Intern Brut.

Tocmai din acest motiv, trăiesc cu sentimentul că se face o discriminare şi că, pardon de expresie, bugetarilor „li se caută în coarne”… Numai lor li se plînge de milă şi toate fondurile bugetare parcă s-ar învîrti numai în jurul lor. Uneori, citind ziarele sau urmărind jurnalele de ştiri la televizor, îmi vine să strig de unul singur: „Alo, nu sînteţi numai voi pe lumea asta, mai existăm şi noi pe lîngă voi!” Interesant este că, deşi îşi duc traiul în aceeaşi ţară, bugetarii şi privaţii parcă trăiesc în universuri diferite. De obicei, primii îi invidiază pe ceilalţi, deoarece se ştie că în mediul privat se cîştigă mai bine decît la stat. Păi, tocmai aici e şmecheria!... Cînd eşti angajat la un patron, nu prea mai ai timp de cafeaua despre care vorbea ironic vicepremierul Dan Nica. Deşi trăiesc tot în România, ca şi bugetarii, doar privaţii îşi duc existenţa profesională şi socială în capitalism, unde există competiţie şi se cere performanţă. Dar această realitate doar explică, fără să scuze, atitudinea generală despre care am pomenit în acest editorial.

Înainte de a încheia, am să dau cîteva exemple din breasla noastră, a ziariştilor, care este una exclusiv privată. Trustul „Intact” a micşorat toate salariile cu 10%, dar a anunţat că nu concediază pe nimeni, tocmai din acest motiv. Trustul „Mediapro” a mărit salariile cu 10%, însă a restructurat schema de personal. Trustul „Realitatea-Caţavencu” a mărit toate salariile cu 11% şi a anunţat printr-o circulară că nu concediază pe nimeni, pentru că doreşte fidelizarea angajaţilor. Aţi auzit vreun gazetar făcînd scandal, de invidie sau lăudîndu-se, după caz? Au anunţat sindicatele greve pentru „apărarea” salariaţilor din presă? Ne ajută cu ceva noul buget?

Asta este deosebirea dintre bugetari şi privaţi!