De mai bine de un an, tot românu’ bugetat aşteaptă cu sufletul la gură Legea salarizării unitare. Şi, de asemenea, traducerea coeficienţilor, raporturilor şi procentelor în limba română şi în existenţa lunară. Cu alte cuvinte, întrebarea de pe buzele tuturor românilor este „cât câştig eu, şefu’, pe lună?”. Şefu’, încruntat, îşi ordonează şuviţele, ia ochelarii de pe masă cu o mânuţă bine hrănită, îi pune pe nasul transpirat cu un gest ce-i relevă pe deplin importanţa şi grăieşte „păi, salariul minim pe economie, în coeficienţi de 1 la..., asta înseamnă...”. „Lasă, şefu’, coeficienţii, că eu nu dau coeficienţi la copii. Eu dau mâncare! Deci, cât iau eu în mână, pe lună?”. Păi, dacă nu vă spune şefu’, vă spunem noi: potrivit acestei îndelung pritocite şi noi Legi unitare, bugetatu’ va lua în mână... tot atât! Traducerea celebrei deja expresii „modificarea raportului dintre salariul minim şi maxim de la 1/12 la 1/15” (adicătelea marea noutate a acestei legi) este următoarea: salariile mici rămân mici, salariile mari se măresc! Cu alte cuvinte, această lege este fresca României, pictată cu datoriile bugetarilor: cei bogaţi se îmbogăţesc, iar cei săraci… îl confundă pe Robin Hood cu diverşi guvernanţi ce excelează întru oratorie. Concret, asta îi aşteaptă pe români de acum înainte în propria lor ţară unde au murit oameni pentru libertatea unora de a fura cam tot ce se poate fura şi de unde, potrivit cârmaciului iubit, pot pleca oricând! Păi, să mai comentăm? Păi… să trăiţi bine!