Viaţa romanţată a buhaiului parlamentar ar putea constitui subiectul mănuşă al unui roman fluviu. Multe pilde ar putea rezona din această poveste. Buhaiul parlamentar face parte din categoria celor care, fără niciun merit aparte, s-au trezit cu mâna lui Dumnezeu pe creştet. E cert că personajul nostru a făcut, în postura viţelului abandonat la poarta nouă, în scăldătoare. Se spune că făcutul în scăldătoare este un semn al norocului. Contest această teorie. În cazul buhaiului, este o dovadă grăitoare a nesimţirii de care poate da dovadă, încă din perioada prunciei, un ales al poporului. Momentul respectiv este relatat cu lux de amănunte în declaraţia sa de avere, unde face demonstraţii bazate pe teoria chibritului. Se spune că buhaiul parlamentar este legat prin toate fibrele sale de scăldătoare, motivând că i-a schimbat fundamental viaţa. Se întâmplă adeseori ca între personaje de acest gen şi diverse obiecte de inventar să se lege o relaţie bazată pe o profundă coeziune de fapte şi idei. De pildă, cazul doamnei Columbeanu, care, în prag de divorţ, a plecat cu cada din apartament. Buhaiul parlamentar a fost protagonistul unui asemenea episod, fiind văzut, la o oră târzie din noapte, cu scăldătoarea în spate. Obiectul cu pricina făcea parte, la acea dată, din inventarul bisericii săteşti, care, în disperare de cauză, a încercat să înlocuiască scăldătoarea cu o piscină mondială. De la scăldătoare la politică, în cazul buhaiului, a fost doar un pas. Acum, scuzaţi expresia, face în politică! Recrutat încă din perioada când era un simplu viţel la poarta nouă, buhaiul s-a dovedit a fi un adept al sloganului comunist “Să facem totul…” Şi, ce-i drept, nu s-a lăsat! A făcut totul ca să se îmbogăţească. Asta, ca să spun aşa, în prima etapă. După aceea, în a doua, în funcţie de priorităţi, şi-a îndestulat neamurile. Evident, după schema de fugă a iliciţilor, şi-a plasat pe numele lor diverse terenuri şi acareturi. A făcut o carieră strălucită în sectorul bostănăriilor de stat. Practic, a trecut prin toate funcţiile, fiind numit, la un moment dat, bostănar şef. Lucrarea sa de diplomă s-a axat pe cercetarea vrejului fermecat. Cu ajutorul vrejului fermecat, a escaladat porţile înalte ale politichiei. După ce a abandonat bostănăria, a venit cu rata la oraş. Era slab şi pipernicit, dar, după ce a intrat în politică, şi-a revenit spectaculos. Îl văd cum se plimbă ţanţoş prin Parlamentul României şi dă din cap gânditor. Buhaiul parlamentar emană o bunăstare generală. Lui i se potriveşte zicala, pentru că altfel nu am cum să o numesc, care ne sfătuieşte să trăim bine. Cu ce? Din ce? Până când? Cu scumpirile în cascadă la benzină, slabe speranţe. Fără îndoială, buhaiul parlamentar reprezintă noua burghezie. Când e musai să pozeze în cel sărac şi cârpit în fund, buhaiul parlamentar face trimitere la trecutul său de proletar şi la insigna dobândită în întrecerea socialistă pe ramură. În ciuda vechimii acumulate în câmpul muncii, este conştient că, în actuala situaţie socială, e destul de dificil să te joci cu doi pepeni într-o singură mână…