Cetăţeanul bulgar Marinov Zikolov, implicat în cazul de spionaj, a fost ataşat militar la Ambasada Bulgariei la Bucureşti. Ambasada Bulgariei la Bucureşti face tot posibilul să clarifice cazul lui Marinov Zikolov şi îi furnizează acestuia protecţie legală. Ambasadorul bulgar la Bucureşti, Valentin Radomirski, a declarat, ieri, că Marinov Zikolov a fost adjunct al ataşatului militar al Bulgariei din 1998 pînă la mijlocul anului 2000, dar a subliniat că, în prezent, nu are nicio legătură cu vreo instituţie oficială de la Sofia. Diplomatul a precizat că Zikolov nu şi-a dus mandatul pînă la capăt şi s-a întors în Bulgaria, de unde, ulterior, a revenit în România ca persoană particulară. Serviciile speciale bulgare colaborează în ancheta asupra cazului de spionaj de la Bucureşti, a declarat purtătorul de cuvînt al Ministerului de Externe de la Sofia, Dragovest Goranov. El a accentuat că acesta este un caz izolat, care nu trebuie să afecteze bunele relaţii între două ţări membre NATO. Atît tatăl cît şi bunicul lui Zikolov au făcut parte din serviciile secrete comuniste bulgare.

Zikolov şi subofiţerul român Floricel Achim au fost arestaţi, luni, la Bucureşti, pentru spionaj în favoarea unei ţări care nu este membră UE şi NATO. Din unele surse judiciare, ţara care beneficia de informaţiile furnizate de Achim şi transmise mai departe de cetăţeanul bulgar este Rusia. Zikolov a declarat însă anchetatorilor că era în relaţii de prietenie cu un reprezentant al Ucrainei la Bucureşti, care i-a spus că este interesat de informaţii militare, pentru care plătea între 800 şi 1.000 de dolari. Potrivit unor surse neoficiale, bulgarul deţinea o societate comercială în Agigea, sub paravanul căreia îşi desfăşura activităţile subversive. Subofiţerul MApN Floricel Achim este suspectat că a sustras documente cu caracter secret de stat şi documente a căror importanţă face ca divulgarea lor să pericliteze siguranţa statului. Informaţiile se refereau la sistemul de comunicaţii militare, frecvenţe radar, hărţi standard NATO, scheme şi hărţi ale unor subunităţi şi tehnici militare, indicative ale unităţilor militare şi planuri de apărare.

Acest ultim incident care zguduie armata română pune într-o lumină defavorabilă activitatea Direcţiei de Informaţii a Armatei, mai ales că vine la doar o lună după furtul de armament de la Ciorogîrla. Deşi responsabilitatea verificării celor care au acces la informaţii clasificate sau al persoanelor care intră în contact, prin orice mijloce sau relaţii, cu interese ale unor ţări ostile NATO, revine ofiţerilor de contrainformaţii, acest scandal ridică un serios semn de întrebare asupra profesionalismului şi activităţilor cu care îşi ocupă timpul „ceiştii” români. Cu atît mai mult cu cît acest incident este singurul de acest fel de după 1989, într-o ţară în care interesele unor puteri din afara NATO nu se manifestă deloc timid. Faptul că rude apropiate ale spionului bulgar sînt emanaţii ale fostului serviciu de informaţii comunist, cu legături puternice cu state foste comuniste, care manifestă ostilitate faţă de structurile euro-atlantice la care a aderat România, ridică alte semne de întrebare asupra epurărilor care ar fi trebuit să fie făcute de mult, la toate nivelurile, în ţările provenite din fostul lagăr comunist. Din speculaţiile unor surse militare, informaţiile solicitate de bulgar se concentrau asupra unor unităţi militare de pe teritoriul Dobrogei, din zona unor baze NATO. Deşi aceste zvonuri emanate din sfera serviciilor de informaţii susţin că subofiţerul trădător era monitorizat şi că pe toată durata activităţilor subversive acesta a fost “intoxicat” cu informaţii false, aceste afirmaţii nu sînt veridice în condiţiile în care Floricel Achim a fost „păstrat” în contact cu surse şi informaţii militare pe durata a mai mult de cinci ani. Revine întrebarea: de ce tocmai acum şi de ce doar un singur caz la graniţa estică a UE, în condiţiile în care atît în SUA cît şi în Europa acest tip de incidente nu sînt deloc izolate?