Fostul preşedinte american George W. Bush recunoaşte, în memoriile sale, că ceruse Pentagonului să pregătească un atac împotriva instalaţiilor nucleare ale Iranului şi o operaţiune sub acoperire în Siria, informează cotidianul ”The Guardian”. ”Am ordonat Pentagonului să analizeze posibilitatea unui atac, pentru a opri ceasul bombei, cel puţin temporar”, scrie Bush în cartea ”Decision Points”, care are 497 de pagini. Bush a discutat cu membrii administraţiei şi despre un raid aerian sau o operaţiune a forţelor speciale împotriva unui obiectiv nuclear din Siria, la solicitarea Israelului. Astfel de atacuri în mod sigur ar fi condus la un amplu conflict în Orientul Mijlociu, iar Iranul probabil ar fi blocat exporturile de petrol şi ar fi oferit susţinere financiară miliţiilor şiite şi simpatizanţilor din Irak, Afganistan şi Liban.

Fostul preşedinte american susţine, în memoriile sale, că informaţiile obţinute prin tehnica simulării înecului, o metodă contestată de interogare a suspecţilor de terorism, au salvat vieţi în rândul britanicilor. El a confirmat faptul că a autorizat folosirea acestei metode de interogare pentru a obţine informaţii de la Khalid Sheikh Mohammed, membrul reţelei al-Qaida care a organizat atacurile de la 11 septembrie 2001. În cartea sa, Bush scrie: ”Interogatoriile lor au contribuit la dejucarea unor comploturi având ca obiectiv atacuri la facilităţi diplomatice americane din străinătate, aeroportul Heathrow şi cartierul de afaceri Canary Wharf din Londra, precum şi mai multe obiective din SUA”. Guvernul britanic a respins folosirea tehnicii simulării înecului, considerând că aceasta reprezintă un act de tortură. Într-un interviu pentru ”The Times”, fostul preşedinte american, în vârstă de 64 de ani, a descris relaţia sa apropiată cu fostul premier britanic Tony Blair, susţinând că i-a oferit acestuia opţiunea de a nu trimite trupe britanice în Irak, atunci când a fost ameninţat cu un posibil vot de neîncredere în Parlamentul de la Londra. ”Decât să piardă Guvernul, mai degrabă l-aş fi avut pe Tony, cu înţelepciunea şi gândirea sa strategică, ca prim-ministru al unui aliat puternic şi important”, a afirmat el. În privinţa opiniei publice britanice, el a declarat: ”Nu contează cum mă privesc oamenii în Marea Britanie. Pur şi simplu nu mai contează. Şi, sincer, câteodată nu conta nici atunci”.

Bush a dat asigurări că a fost ”o voce dizidentă” în cadrul administraţiei sale, opunându-se războiului din Irak, dar s-a alăturat, ulterior, poziţiei de recurgere la forţă contra lui Saddam Hussein, în 2003. Întrebat despre influenţa vicepreşedintelui său, Richard Cheney, care l-ar fi îndemnat să atace Irakul, Bush a răspuns că această problemă nu are importanţă. Potrivit unui fragment din cartea sa, publicat de presă, Bush dă asigurări că ”nimeni nu a fost atât de afectat şi de furios ca mine, atunci când nu am găsit arme de de distrugere în masă în Irak, având în vedere că aceasta a fost justificarea pentru declanşarea ostilităţilor”. Bush a refuzat să îşi ceară scuze în faţa americanilor pentru declanşarea războiului. ”Scuzele ar însemna că această hotărâre a fost rea. Iar eu nu cred că a fost o hotărâre rea”, a adăugat fostul preşedinte, care a dat asigurări că ”lumea este mai bună fără Saddam Hussein”. Bush mărturiseşte că ”vara lui 2006 a reprezentat punctul cel mai de jos al preşedinţiei” sale, deoarece a crezut că era pe cale să piardă în Irak.