Noul statut al elevilor, aflat în dezbatere publică, îi nemulţumeşte pe profesori, iar cadrele didactice dintr-unul din cele mai prestigioase colegii naţionale din Arad au trimis Ministerului Educaţiei o adresă în care contestă vehement proiectul.

Cadrele didactice ale Colegiului Naţional "Moise Nicoară" din municipiul Arad au trimis o adresă Ministerului Educaţiei, nemulţumite că, în proiectul de statut, elevii ar avea prea multe drepturi şi prea puţine obligaţii.

"Profesorul a murit, trăiască elevul" e concluzia trasă de dascălii arădeni, după ce au analizat proiectul pe care îl consideră "încă un eşec al şcolii româneşti", care duce la o "alterare treptată a autorităţii profesorului în şcoală".

Dascălii contestă şi termenul de încheiere a dezbaterii, pe 4 iulie, perioadă în care toţi cei implicaţi în procesul de educaţie sunt prinşi cu examenele naţionale. Cadrele didactice le cer colegilor din ţară să ia atitudine până nu e prea târziu.

Conform unui material semnat, duminică, în numele colegiului de către profesorul Mirela Mureşan, elevii îşi doresc "să fie respectaţi, fără să respecte la rândul lor; să-şi ascundă în numele „dreptului la imagine” incompetenţa, mediocritatea şi impostura; să fie consultaţi, deşi nu au competenţa necesară de a oferi soluţii la toate problemele; să poată „legal” să conteste şi să sancţioneze tot, înainte de a purta un dialog constructiv cu ceilalţi actori implicaţi în educaţie; să impună şi să conducă, nu să coopereze; să fie aleşi în funcţii chiar dacă profilul lor intelectual şi moral este carenţial; să se raporteze la profesor doar strict administrativ, ca la un „funcţionar public” fără nicio relaţionare umană, nerecunoscându-i nicio autoritate profesională sau educativă".

Profesorii arădeni consideră că proiectul statutului vizează "eliminarea totală a omenescului din şcoală; instituirea de raporturi poliţieneşti de urmărire şi informare, între elevi şi profesori, între elevi şi reprezentanţii lor aleşi, transformarea relaţiei normale de parteneriat între profesor şi elev într-un raport conflictual, antagonic ( ca şi cum cele două categorii ar avea interese nu numai diferite, ci chiar opuse)

uzurparea şi degradarea statutului şi rolului profesorului; transformarea lui din „mentor”/„model” într-un simplu „funcţionar” aflat în serviciul public, negându-i-se astfel orice autoritate, orice competenţă profesională şi orice drept de implicare în procesul educativ, în promovarea, formarea şi susţinerea unor valori morale social dezirabile".

Cadrele didactice mai spun că "la o privire de ansamblu asupra structurării textului se poate uşor observa obsesia elevilor de a-şi legifera cât mai multe drepturi şi cât mai puţine obligaţii", dând ca exemplu capitolul „Drepturi” care "se întinde pe 7 pagini şi capitolul „Îndatoriri” ocupă doar 3 pagini".

Preocuparea majoră o reprezintă însă reglementarea raporturilor ierarhice dintre elevii de rând şi reprezentanţii lor aleşi, precum şi drepturile dictatoriale ale aleşilor şi privilegiile lor; aceste reglementări ocupă 10 pagini, se mai arată în punctul de vedere al profesorilor, care consideră că "un reflex al modelului politic oferit de mai marii puterii este astfel transferat în şcoală: goana după funcţii şi privilegii nemeritate, dorinţa de putere, fără acoperire în calităţi profesionale, intelectuale sau umane".

În materialul citat se mai arată că "articolul 1 din acest proiect stipulează în felul următor: „Regulamentele şcolare se elaborează în baza prezentului statut.” În traducere liberă, asta înseamnă că regulamentele şcolare elaborate trebuie să ia în considerare prioritar acest statut, nu Legea învățământului, nici ROFUIP-UL; că acest statut este superior celorlalte documente normative (cu care pe alocuri chiar intră în contradicţie!). Suprem orgoliu şi gravă eroare de poziţionare!", iar ultimul articol, "articolul 42, este însă cel mai grav: „Orice reglementare în domeniu legal prevăzută într-un act normativ inferior sau egal, aflată în contradicţie cu prezentul statut, este abrogată de drept.” Adică, dacă se consideră în Articolul 1 că acest statut „bate tot”, că e unicul reper pentru celelalte acte normative, înseamnă că toate celelalte sunt inferioare şi deci se abrogă! Această prevedere este profund ilegală. Statutul elevului nu este, după aprobare ca document legal, superior legislaţiei în vigoare (LEN nr.1/2011, ROFUIP 2015, Legea protecției copilului nr. 272/2004 republicată în 2013. etc). Statutul elevului trebuie să pornească de la legile în vigoare şi să se subordoneze acestora, nu invers".

Profesorii sunt nemulţumiţi şi de articolul 8/f care "stipulează dreptul elevilor de a publica diverse materiale: „reviste, ziare, broşuri şi alte materiale informative, precum şi de a le distribui elevilor din unitatea de învăţământ”. Deşi interzice materialele care aduc atingere securităţii naţionale sau constituie atacuri xenofobe, denigratoare sau discriminatorii, nu prevede interzicerea propagandei politice. Evident, Consiliul de administraţie al şcolii nu are niciun cuvânt de spus ; nu trebuie să îşi dea avizul, nu trebuie nici măcar informat".

Articolul 12/d, din Capitolul III -Îndatoriri "stipulează că elevii au datoria de a informa reprezentanţii lor aleşi despre „diferitele probleme întâmpinate în procesul educaţional sau în relaţia cu unitatea de învăţământ preuniversitar”. Această prevedere este abuzivă şi dictatorială faţă de elevi. Informarea reprezentanţilor elevilor este aici considerată o îndatorire, o obligaţie, nu un drept. Această prevedere e total lipsită de orice fundament moral-educativ; categoria de „informator”nu intră între valorile câştigate de democraţie".

Articolul 14/2, "la sancţiuni, prevede faptul că elevii pot fi sancţionaţi pentru faptele lor doar dacă acestea de petrec în „incinta unităţii de învăţământ”. Cu alte cuvinte, în orice activitate extracurriculară (excursii, tabere, vizite, schimburi de experienţă etc., elevii pot să înjure fără probleme, pot să agreseze, să fumeze, să consume droguri etc.)", atrag atenţia cadrele didactice.

Cadrele didactice sunt de părere că "disoluţia autorităţii profesorului în şcoală şi în societatea românească e un fenomen complex, cu cauzalitate multiplă şi care s-a produs în timp, nu dintr-o dată. Acest fenomen social ar merita, cu siguranţă, o analiză aparte. Dar faptul că acest proiect de statut al elevului a apărut în această formă este doar un efect al profundei degradări a sistemului de învăţământ, produse în ultimii 10-15 ani. Este doar un simptom - între altele - al „îmbolnăvirii” şcolii, a educaţiei şi a societăţii româneşti. Elevii, care au „produs” acest proiect de statut, care se raportează în acest mod la profesori şi la valorile morale sunt, din păcate, expresia carenţelor educative din sistem şi a calităţii muncii noastre, a dascălilor. Adevărul trist este că avem în faţă imaginea în oglindă a ceea ce am „educat” noi toţi, în aceşti ani".

Profesorii arădeni le cer colegilor să " le demonstrăm elevilor noştri că îi iubim şi că ne pasă şi mai ales că nu suntem „duşmanii” lor, că nu e nevoie să conceapă „arme juridice” de apărare sau atac, ci trebuie doar să coopereze cu noi, căci scopurile noastre şi ale lor coincid. Că principala lor îndatorire este aceea de a învăţa şi nu de a fugi după funcţii şi privilegii nemeritate. Altfel, va fi prea târziu. Şi ne vom resemna să constatăm eminescian că „din şcoala toată o ruină a rămas”".

În adresa semnată de către directorul Colegiului Naţional "Moise Nicoară", prof. Major Csaba, sunt formulate o serie de propuneri de modificare a proiectului, iar Ministerului Educaţiei i se cere "prelungirea termenului pentru dezbaterea publică a proiectului de Statut al elevului, având în vedere că perioada în care ne aflăm, destinată examenelor de sfârşit de an, nu permite profesorilor răgazul de a consulta acest material şi de a-şi exprima un punct de vedere" şi ia act de observaţiile făcute.