De cînd şi-a anunţat candidatura pentru un loc în Parlament, caftangiul se ia de gît cu toată lumea. Deviza lui sună cam aşa:” Mă votaţi sau vă pocesc mutra”(!!) Chipurile, ca să fie credibil, îşi arată peste tot muşchii şi fălcile. În concepţia sa, politicianul trebuie să fie un bătăuş notoriu, talentat şi darnic în materie de cărat pumni. A auzit el ceva în legătură cu cîinele de pază al democraţiei, drept care, nu numai în campania electorală, muşcă pe toată lumea de fund, de ambele buci, pentru că dumnealui este multifuncţional.De cînd a intrat în febra alegerilor, caftangiul mîrîie la toată lumea şi se ia în beţe cu opozanţii săi, oameni blajini şi la locul lor. Unii ajung politicieni cu gura, alţii, de cînd cu votul uninominal, cu pumnul. Caftangiul recunoaşte că nu are nimic în cap. Doar deasupra, pentru că poartă un fes. În schimb, se laudă că are pumni şi, dacă va ajunge deputat, intenţionează să preia şefia Comisiei de etică şi disciplină. Ca să-i pună pe toţi la punct! Să nu mai sufle nimeni în front! Caftangiul spune că îi plac la nebunie dezbaterile publice pe teme electorale şi că adoră certurile de tot felul, dar să aibă iz de mahala. La alegerile locale, de pildă, şi-a pus pe fugă contracandidaţii! Nu cu cunoştinţele şi cu priceperea lui în administraţia locală, de care oricum nu are habar, ci cu pumnul şi palma la figură. În astfel de momente publice, se răţoieşte la toată lumea. Caftangiul este grădinar. Pune peste tot sămînţa lui de scandal. Pînă acum, se laudă el, a scos recolte bogate. Ca candidat, şi dedic lui această superbă şi consistentă cacofonie, trage sforile peste tot. Teza lui de doctorat reprezintă o pledoarie deschisă bătăii, ca fiind ruptă din rai. Cu toate că, într-un astfel de context, foloseşte adeseori conceptul de rai, caftangiul nu a fost niciodată dus la biserică. Personajul nostru nu se poartă cu tine cu mănuşi. El îşi umflă falca direct cu pumnul, fără o introducere prealabilă. De pildă, diverşi directori au luat-o pe coajă înainte de a se legitima. Acum, ce-i drept, unii dintre ei au coaja prea groasă în zona obrazului şi cer şpagă chiar şi de la indivizii care au făcut box de performanţă!În astfel de situaţii, îşi asumă singuri riscul de a fi tăvăliţi bine şi bumbăciţi corespunzător normelor în vigoare în ce priveşte luatul la pumni. Caftangiul e dintr-o bucată. Îl auzi adeseori spunînd:” Dacă mă enervezi, îţi dau o bucată direct în moacă…” Să recunoaştem, este un tip unitar. Lucrează la bucată. Una bucată pe cap de locuitor. Sînt şi situaţii cînd se pierde cu firea. Atunci, la fix, începe ploaia de pumni. Îmi aduc aminte că, într-o secvenţă electorală, a fost la un pas să-l căpăcească pe unul dintre contracandidaţii săi. În calitate de consilier local, pentru că s-a vînturat şi pe aici, a reuşit, evident, cu pumnul lui de fier, să instaureze o disciplină de fier. Firesc, la pumnul de fier se potriveşte disciplina din acelaşi metal. Caftangiul vota întotdeauna cu pumnul în sus, provocînd derută printre reprezentanţii clasei muncitoare. La viaţa lui, caftangiul a citit o singură carte-“Pumnul şi palma” Celor care intră în vizorul lui le recomandă “ Masca de fier”.