Pentru naivi, cafturile din interiorul PD-L Constanţa au un singur scop - binele şi unitatea partidului. Am auzit adeseori, în timpul desfăşurării ostilităţilor, lozinci de genul “Noi vrem binele partidului”. Înainte sau după ce îşi dau la gioale, cu parul lui Zevri sau cu poşeta Elenei Udrea, pedeliştii precizează că vor binele partidului. Cu un astfel de slogan a ieşit în faţă, în timpul unei transmisiuni televizate de pe ringul constănţean al PD-L, şi Tănase Barde, omul care şi-a păstrat privirea dîrză de vechi combatant sub drapelul ţărănist. În PD-L Constanţa, sacrificiul suprem pentru binele partidului îi animă pe toţi cei care se căţelesc. Nimeni nu se sacrifică pentru sine. Nimeni nu este meschin, cum se procedează prin diverse alte partide. Stelian Duţu a fost exclus din partid pentru că a dat dovadă de exces de zel în ce priveşte binele partidului. După el, ca la Verdun, au urmat alţii. În această formaţiune politică, fiecare vrea binele partidului în felul său. Cîte bordeie, atîtea obiceie, ca să mă exprim cu rimă. La centru, sigur, sînt cu totul şi cu totul alte tactici şi viziuni. Elena Udrea, de pildă, consideră că binele partidului poate fi consolidat prin cît mai multe epurări politice şi excluderi din rîndurile activiştilor. Într-o oră şi jumătate, binele partidului poate fi ras, pardon, trasat cu barda, crede doamna Udrea, după care poţi să dispari în cinci minute! Valeriu Stoica este de părere că e suficient un singur fitil pus la timpul şi la locul potrivit. În opinia lui Stolo, cheia binelui se află în mîinile semiliberalilor lui. La ce se poate gîndi, de pildă, Mircea Iustian? Desigur, la binele partidului de umerii căruia se ţine cu dinţii încleştaţi. Cînd activa în PNL, vă amintiţi?, nu concepea decît binele liberalilor. În aceeaşi măsură însă, pentru că acolo sentimentele erau greu de controlat, se gîndea şi la Puiu Haşotti, cel care l-a propulsat în politică. De atîta dorinţă de bine, cînd i-a venit lui bine, la Iustian mă refer, a tras clapa foştilor săi colegi de partid. A părăsit PNL dintr-un motiv cît se poate de simplu şi de sincer. Dorea binele PLD şi apoi al PD-L. Sincer vorbind, e un politician de bine. Uneori, de prea mult bine, un partid este făcut zdrenţe. Rar o aşa coeziune de idei şi fapte constructive închinate binelui partidului! Înţeleg că în PD-L Constanţa nu există oameni animaţi de gînduri meschine sau de idei materialiste. Mircea Iustian vrea să-şi păstreze locul în Parlament pentru binele partidului său. Este singurul punct strategic de pe poziţia căruia poate trăi dragostea de partid la o intensitate greu de egalat. Dragoste la zero grade. De ce candidaţi pentru un nou mandat? Vreau binele partidului. Ca să-şi exprime dragostea faţă de PD-L, deputatul Laurenţiu Mironescu s-ar mulţumi şi cu postul de director general al Administraţiei Porturilor Maritime. Ştim cu toţii că domnia sa este genul omului modest copleşit de dragostea faţă de partid, căruia îi este veşnic credincios, motiv pentru care nu s-ar opune ascensiunii lui Mircea Banias în Parlamentul României. Dacă ar ajunge pe o asemenea poziţie, şi Zanfir Iorguş ar gîndi în cu totul alţi parametri soarta şi viitorul partidului care l-a “înfiat” de la PSD, confundîndu-l cu pomul lăudat. Aşadar înţelegeţi bine că ţelul celor care se bat cap în cap este unul comun şi cît se poate de simplu - binele partidului. Ambiţiile celor care se bat să prindă un loc în faţă vizează doar binele partidului. De aceea, precizez, la rugămintea unui mahăr, că nu interesează pe nimeni listele pentru alegerile parlamentare sau soarta deconcentratelor. În PD-L Constanţa sînt oameni care vin şi pleacă cu gîndul la binele partidului. Chiar dacă e în cădere liberă, nucleul amintit are mai multe moaşe decît şi-a închipuit. Există un bine democrat şi unul semiliberal. De aici, toată tărăşenia şi prelungita mahala a excluderilor pe bandă rulantă. Nu este vorba, cum s-a crezut, iniţial, de cei care nu au nicio tangenţă cu politica, de calculele care vizează anumite interese personale sau de grup. Drept dovadă, chiar şi cei excluşi se gîndesc în continuare la binele partidului. Dacă îi întrebi de ce nu mai sînt primiţi acolo de unde au fost zburaţi, îţi răspund cu voce ostăşească: ”Noi vrem binele partidului”. Cum se întîmplă şi la nivel naţional, de atîta bine, te apucă plînsul! Cine spunea că o să trăim bine?