Costurile lucrărilor de infrastructură vor avea plafoane standard, iar creşterile ulterioare de preţuri nu vor mai putea depăşi 10% din valoarea stabilită iniţial. Firmele care vor contesta inutil rezultatele licitaţiilor vor fi depunctate la competiţiile următoare, prevede un proiect de act normativ. Pentru licitaţiile publice, în special cele care presupun fonduri europene, Ministerul Dezvoltării a redactat un caiet de sarcini tip, astfel încât autorităţile contractante să nu mai lase loc de controverse privind atribuirea ulterioară a lucrărilor sau serviciilor aferente. Până nu demult, atunci când dorea atribuirea unui contract public unei anumite firme (celebrele „dedicaţii“), ordonatorii de credite recurgeau la diverse metode, din care două erau preferate în mod special: negocierea directă şi selecţia de oferte. Puţin mai târziu, metoda preferată s-a schimbat, iar la licitaţiile publice, ordonatorii se prezentau cu un caiet de sarcini făcut special pentru ca un singur participant să corespundă criteriilor cerute. Efectele nu au întârziat să apară: o ploaie de contestaţii la licitaţiile publice, care au condus la întârzieri în demararea lucrărilor şi preţuri tot mai mari pentru acelaşi tip de lucrare. De aceea, Ministerul Dezvoltării (MDRT) a decis să introducă standarde de cost speciale pentru diversele lucrări de infrastructură şi limitarea adiţionalelor la 10% din valoarea de atribuire a contractului. Pentru că exista riscul ca banii europeni să fie pierduţi dacă nu sunt absorbiţi până în 2013, trebuia găsit un sistem care să limiteze numărul contestaţiilor. Aşa a apărut caietul de sarcini unic pentru toate lucrările de investiţii. El este general, iar criteriile de atribuire ale contractelor sunt foarte clare şi nu pot fi încălcate. Sau cel puţin aşa pare acum. Rămâne de văzut...