Ca patruped, câinele cu covrigi în coadă rămâne un personaj controversat şi idilic, fiind combinat în diverse relaţii de amor şi chiar cu caracter politic. Bun orator, latră câte în lună şi în stele. Ca textier, este plictisitor şi rece. Practic, repetă mereu aceleaşi vechi refrene cu criza şi efectele sale colaterale. Când are minus în gestiune la covrigi, ca să se justifice, mai mult scheaună decât latră. Nu înţelegi nimic! Deunăzi, a fost chemat la ANI (Agenţia Naţională de Integritate). Lovit de dambla, nu a trecut corect, în declaraţia sa de avere, numărul covrigilor din zestrea proprie. De asemenea, a omis două coteţe, moştenite de la o mătuşă, şi un lanţ (din aur) lung de curte rămas din perioada în care a fost prins cu raţa în gură. Ca şi Zdreanţă, câinele cu covrigi în coadă se jură că nu fură. Zicea un fost premier al României că nu mai este nimic de “manglit” în ţara asta! Un fraier. Ca traseist politic, dă repede din coadă. În funcţie de doctrina aflată la Putere, se gudură adecvat momentului istoric pe care îl trăieşte. Ca să nu te ude, ridică elegant piciorul. Astupă repede ce face, contribuind la extinderea încălzirii globale. În plan politic, îşi marchează colegiul cu covrigei de căpătat. Chipurile, este sponsorizat, dar niciodată nu a catadicsit să justifice covrigeii înşiraţi pe coadă. Dimensiunea politică depinde de lungimea cozii. Cine are parte, după regula de bază canină, oase roade… Coada reprezintă elementul concret al fizicului său, iar covrigii esenţa părţii idilice. Când vine vorba de covrigi, este ţinut în braţe. Deloc întâmplător, diverse personaje ale Puterii apar în astfel de ipostaze. Culmea, unele dintre ele sunt extrem de simandicoase, nu iubesc animalele şi se plâng că au alergie la păr. E şi cazul chelului. După ce-şi fac treaba, politicienii îl iau la şuturi, plângându-se că miroase peste tot a câine! Istoria canină de la noi consemnează nenumărate momente şi episoade misterioase din viaţa sa. Cu toate acestea, câinele cu covrigi în coadă nu este un aventurier, cum s-a crezut iniţial, ci un propagandist gălăgios de simigerie. Cu ocazia unor zile festive sau alegeri, miroase a pâine. În loc de purici, atunci când se scutură cu vehemenţă, lasă în urma lui doar sare şi mac, ingrediente care-i fac covrigului pe plac. De-a lungul timpului, s-au spus multe despre el, dar, cu toate acestea, nenumărate chestiuni din biografia sa au rămas nelămurite. De pildă, nici astăzi, nu se ştie cu precizie dacă s-a născut la Giurgiu, localitatea de baştină a celor care latră la lună. Unii spun că este de profesie lătrător, fiind responsabil cu textele dedicate celui mai iubit dintre conducători. Desigur, nu mă refer la conducătorii auto. Alţii susţin că e un simplu covrigar aflat în slujba Puterii şi că vorbeşte tot timpul la caterincă. În campaniile electorale trecute, inclusiv la prezidenţiale, câinele cu covrigi în coadă a fost plimbat prin toată ţara, fiind prezentat ca simbol al creşterii vertiginoase a nivelului de trai din scumpa noastră patrie.