TEST DE AGRESIVITATE. După ce, timp de o săptămână, cei mai buni instructori români au participat la tabăra internaţională de dresaj canin organizată în apropierea Rezervaţiei Fântâniţa, din localitatea constănţeană Murfatlar, ieri, echipele au fost supuse examenului final. Programul a fost structurat pe trei etape, respectiv proba de pază şi apărare, proba de urmă şi cea de salvare. Arbitrii spun, însă, că cel mai important examen este cel al agresivităţii, modul în care câinele îşi îndeplineşte meseria de paznic fiind definitoriu asupra dreptului de reproducere al acestuia. „Ceea ce am făcut acum (nr. - proba de pază şi apărare) a fost un examen de selecţie. Un câine utilitar de pază trebuie să treacă de acest examen pentru a putea fi reprodus. În acest mod ni se arată că animalul are un sistem nervos echilibrat şi că nu ne va produce accidente nefericite având în vedere că ei lucrează în permanenţă pe instinctul de vânătoare“, a declarat Such Ferenc, din Ungaria, instructor şi atentator de specialitate IPO. Cea de-a doua etapă ca importanţă a fost folosirea câinilor în misiuni de salvare, în zone afectate de calamităţi. Deşi la prima vedere pare o misiune uşoară, instructorii spun că munca câinilor este foarte grea. „Zece minute de lucru se compară cu o zi întreagă de muncă fizică făcută de un om. Este o muncă de echipă foarte riscantă, pentru că în orice moment te poţi transforma, la rândul tău, într-o victimă“, a declarat Eugen Szenasi, arbitru internaţional IPO-Rescue.

TERAPIA CU ANIMALE. Timp de trei zile, la tabăra internaţională de dresaj canin de la Fântâniţa a fost ţinută o conferinţă de terapii complementare în cadrul căreia Willi Landt, preşedinte al Clubului de Dresaj Canin din România, a prezentat „terapii asistate de animale“ şi „canisterapia“. „În ţară sunt doar câteva centre unde se practică această terapie. Un pas important în acest scop a fost făcut în Bucureşti, unde se lucrează în mod intensiv, însă, pe plan european, suntem cu mult în urmă şi asta cu toate că, de la an la an, creşte numărul persoanelor care şi-au revenit în urma acestor terapii“, a declarat Willi Landt. Cel mai elocvent caz de vindecare prin intermediul acestei terapii a fost consemnat în Bucureşti. „La vârsta de doi ani, un băieţel este internat într-un centru de plasament după ce ambii părinţi mor într-un accident rutier. La vârsta de nouă ani, copilul este înfiat de o familie. Soarta a făcut însă ca, după doar un an, părinţii adoptivi să îşi piardă şi ei viaţa într-un accident rutier. Din acel moment, copilul s-a închis emoţional şi nu s-a mai putut comunica cu el. Terapia cu câini a fost ultima opţiune aleasă de specialişti. În prima fază, timp de o oră, copilul a fost pus singur într-o cameră. A început să arunce scaunele, să se dea cu capul de dulap, iar apoi s-a ascuns în interiorul acestuia. La a treia şedinţă, în cameră a fost adus Creţu, un ciobănesc românesc. La cea de-a zecea sedinţă, copilul deja lucra singur cu câinele, iar la şedinţa următoare a început să numere exerciţiile. După 25 de şedinţe şi-a revenit complet, iar la testul de inteligenţă, copilul a avut un coeficient peste medie“, a menţionat Willi Landt.