Cercetători de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, SUA, au pus în evidenţă o legătură între durata şi calitatea somnului şi unele semne caracteristice ale bolii Alzheimer. A fost reliefată relaţia dintre depozitele de beta-amiloidă din creier şi somnul insuficient. Plăcile de proteină beta-amiloidă sunt considerate neurotoxice, acumularea lor perturbând buna funcţionare cerebrală.

Studiul s-a desfăşurat pe persoane cu vârsta medie de 76 de ani. S-a demonstrat că cele care dormeau cel mai puţin şi al căror somn era cel mai perturbat aveau cele mai ridicate concentraţii de depozite dăunătoare. Întrebarea pe care şi-o pun cercetătorii este ce apar mai întâi: tulburările somnului sau acumulările de beta-amiloidă. Drept răspuns, cercetătorii americani au amintit şi un studiu recent care a arătat că somnul de proastă calitate perturbă capacitatea de ”autocurăţare” a creierului, adică eliminarea particulelor toxice, printre care se află şi beta-amiloida. Specialiştii apreciază că în acest context, dar şi din alte motive, calitatea somnului persoanelor vârstnice trebuie să beneficieze de o mai mare atenţie din partea serviciilor medicale.