Termenul de „camarilă” a apărut în presa românească interbelică şi a fost folosit pentru prima oară în editorialele sale de celebrul şi temutul ziarist Pamfil Şeicaru, proprietar al cotidianului „Curentul”. În general, Şeicaru se referea la camarila Regelui Carol al II-lea, pe care a criticat-o vehement, deoarece tatăl majestăţii Sale Regele Mihai I al tuturor românilor, spre deosebire de fiul său, a fost un monarh corupt. Treptat, expresia a fost preluată şi de Stelian Popescu, editorialist la rîndul său şi proprietar al celuilalt mare cotidian din epocă, anume „Universul”, dar şi de alţi gazetari faimoşi, precum Brunea Fox sau Tudor Teodorescu Branişte. Nu-i vorbă că Şeicaru însuşi n-a fost uşă de biserică, fiind poreclit „etajul şi şantajul”, pentru că se zvonea că şi-a construit palatul ziarului „Curentul” numai cu şantaje de presă! Dar Carol al II-lea, care reprezenta „capul naţiunii”, fiind mai mult decît echivalentul unui preşedinte de republică, întrecuse orice măsură, chiar şi pentru un jurnalist uns cu toate alifiile cum era Pamfil Şeicaru… Regele se înconjurase, pe lîngă anturajul său obişnuit de lingăi mieroşi şi fără personalitate, de tot felul de personaje dubioase, printre care se numărau oameni de afaceri îndoielnici, miniştri corupţi sau capi ai Siguranţei (echivalentul Securităţii comuniste), ai Poliţiei şi Jandarmeriei, total aserviţi intereselor monarhului. Nu vi se pare familiar tabloul acesta dacă schimbăm epoca şi personajele?! Exact aici vroiam să ajung!

Perioada „dinastiei politice” a lui Traian Băsescu seamănă ca două picături de apă cu epoca Regelui Carol al II-lea. Singurul lucru pe care încă nu a apucat să-l facă preşedintele, pentru că nu-i permite Constituţia, este acela de desfiinţare a tuturor partidelor politice, aşa cum a reuşit fostul Rege. În rest, totul seamănă, mai ales în lumina ultimelor dezvăluiri despre familia Băsescu, indiferent cîte dintre ele se vor confirma sau nu! Actualul preşedinte este înconjurat de tot felul de „Ţuluşi” administrativi sau politici. Nimeni nu mişcă în front, în faţa sa… M-am îngrozit cînd am văzut ce personaje s-au perindat pe la televizor, în ultimele zile! „Oamenii preşedintelui”, cum era titlul unui film celebru, sînt foşti securişti comunişti, ofiţeri din serviciile speciale, generali în retragere, unii dintre ei infiltraţi în Guvern pe posturi camuflate de secretari de stat, cum este cazul acelui Cazacu, despre care nu auzisem nimic pînă mai ieri. Abia acum au început să-şi dea seama românii ce personaje dubioase şi ce indivizi îndoielnici fac parte din camarila lui Băsescu. În spatele „vitrinei” formate din Boc, Videanu, Blaga, Berceanu şi alţii se ascudne o faună care mă face să am fiori pe şira spinării.

Iar dacă ar fi să o asimilăm, fie şi în glumă, pe Elena Udrea cu Elena Lupescu, aş avea sentimentul că am dat timpul înapoi cu şapte decenii!