Deoarece se apropie alegerile, cameleonul a intrat în febra repetiţiilor generale. Ce-i drept, în perspectiva anului care vine, misiunea sa devine de-a dreptul ingrată. Prea multe partide se calcă pe bombeuri pe scena politichiei, ceea ce face ca şi viaţa cameleonului să devină una greu de suportat! În definitiv, orice învăţ are şi dezvăţ. Este formula cu care cameleonul politic se încurajează zilnic, în mai multe reprize, în funcţie de mersul evenimentelor. Până aici, portocaliul i-a ţinut de cald. Uneori, în exces. Sigur, la vremea transformărilor sale fundamentale, a făcut unele eforturi pentru a trece de la roşu la portocaliu în regim de urgenţă. Nehotărârea ar fi putut să-l coste scump. Cât timp s-a aflat sub protecţia partidului de guvernământ, cameleonul a făcut mare caz de culoarea portocalie şi de contribuţia inestimabilă a conducătorului iubit. Dintr-un motiv cât se poate de simplu, era plin de el - portocaliul se instaurase în toate cele ce sunt... Se ştie, dacă-i dai culoarea Puterii, cameleonul crapă de mândrie şi de mulţumirea lăbărţată de sine. De când ideologul insistent şi-a pierdut optimismul în privinţa portocaliului de stat, situaţie greu de imaginat la debutul noului său mandat prezidenţial, cameleonul a intrat într-o criză profundă de culoare. Într-un fel, s-au repetat spasmele verbale ale cetăţeanului turmentat. Nu se poate ca dumneavoastră, în ciuda problemelor existenţiale cu care vă confruntaţi, să uitaţi celebra dilemă a acestui personaj. Eu cu cine votez? Scenariul se repetă şi în cazul cameleonului, nuanţa fiind puţin diferită faţă de original. Eu pe cine colorez? Cum zilele partidului portocaliu sunt numărate, e de la sine înţeles că, urmând exemplul altor oportunişti de seamă, cameleonul trebuie să se adapteze din mers la orice culoare. De pildă, după ce a auzit că PDL poate deveni de verde, cameleonul şi-a verificat rezervele ecologice moştenite de la un partid reprezentat de omizi. A fost întors din drum de Partidul Poporului cu iniţialele DD. I s-a părut că este un partid de roşu, drept care a sărit să taie cocoşul. În lipsa lui, a adus preşul, instrument de bază în campania de aburire a poporului nostru oropsit. Întotdeauna, indiferent de campaniile pe care le-a dus, cameleonul s-a dovedit a fi un maestru al aburirii populaţiei. Chiar şi acolo unde nu-i fierbea oala! De când au sporit şansele celor de la PSD de a câştiga alegerile, cameleonul dă din nou târcoale acestui partid. Ca să fie credibil cu teoria cetăţeanului turmentat, studiază intensiv în bodegile de cartier sloganul „ Eram beţi”, ca şi cum alcoolul ar fi o scuză pentru oportuniştii obişnuiţi cu imunitatea canadiană. Pentru cei care nu consumă băuturi alcoolice, citez: ”Am canadiană nouă, nu mă ninge, nu mă plouă...” Scuza este valabilă şi în cazul morţii „subite” a lui Ceauşescu...