Fosta titulară a Dezvoltării şi Turismului se plânge pe blog că este “vânată” de unele posturi de televiziune al căror scop este să o compromită în ochii publicului. Cum însă domnia sa este o luptătoare - a dovedit-o cu prisosinţă în ultimii vreo 7 ani, în care a ocupat funcţii de mare răspundere, de la consilier prezidenţial la ministru în mai multe guverne - nu se va lăsa. Cu una, cu două…

Cine, totuşi, ce are cu doamna Udrea? Mai ales acum, că nu mai are pe mână bani de cheltuit?

Păi, ar trebui să aibă simplul cetăţean, care vreme de şapte ani a asistat la dezmăţul fostei puteri, care n-a ţinut cont de criză şi de austeritate. În condiţiile grave, în care preşedintele şi premierul au găsit ca singură soluţie de redresare, sau de evitare a dezastrului, tăierea brutală a salariilor bugetare (toate - nu doar cele care au fost mărite iresponsabil şi nerealist de fosta guvernare liberalo-democrată) şi a pensiilor “neruşinate”, doamna Udrea a fost cadorisită cu sume enorme de la buget, pe care să le cheltuiască dânsa cum vrea. E drept, nu pe pantofi şi pe poşete, ci pe săli de sport în localităţi unde nu se practica niciun sport, bazine de înot pentru primării care n-au bani să le umple cu apă, telegondole care duc lumea în vârfuri pustii de munte sau “domenii schiabile” unde nu se poate schia. Activitatea doamnei Udrea la cârma celor două ministere poate constitui un ghid util pentru cei care doresc sincer să nu gafeze şi să nu abuzeze de funcţia pe care o deţin. Nici până astăzi, Elena Udrea nu a oferit un răspuns la reproşurile faţă de costul exorbitant al unui logo turistic complet aiuristic (Carpaţii se întind prin vreo 3-4 ţări) şi a unei analize din care rezultă că în România se poate practica doar turismul de aventură.

Tot până astăzi a rămas nesancţionată sfidarea comisiei parlamentare care trebuia să investigheze excesele, paralele cu cele ale colegei Ridzi, de la Turism, din înfloritoarea perioadă a serbărilor populare prin care se sifonau sume importante.

Răspunderea ministerială a rămas, de când a fost instituită, o vorbă goală. Niciun ministru n-a predat portofoliul pe care-l părăsea cu un raport lămuritor. Niciun ministru nu a primit un inventar la zi a ceea ce prelua. La adăpostul unei toleranţe interesate (de ce să-l trag la răspundere, când şi eu pot fi tras?), portofoliile ministeriale sunt asemenea unor prăvălii din care fiecare vânzător consumă ce-i trece prin cap, fără a plăti, pasând paguba din gestiune celui care urmează.

Este posibil ca această presupusă “campanie” împotriva Elenei Udrea să deschidă drumul intrării în legalitate şi pe acest palier. Şi ca cei care bagă mâna - în interes propriu sau de grup - în averea publică, să plătească corespunzător pentru asta.