Echipa de arheologi a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC), alcătuită din Zaharia Covacef şi Tiberiu Potârniche, va începe săpăturile pe şantierul de la Capidava în prima zi a lunii septembrie, cu câteva zile mai târziu faţă de data anunţată anterior. Această schimbare de plan se produce ca urmare a faptului că responsabilul şantierului arheologic de la Capidava, cercetătorul ştiinţific I, dr. Zaharia Covacef, abia s-a întors de la cetatea Ulmetum, unde a realizat un sondaj, ajungând chiar la una dintre secţiunile trasate de Vasile Pârvan.

La Capidava, cei doi specialişti constănţeni vor continua cercetările în sectorul estic al cetăţii, iniţiate în urmă cu mai mulţi ani, dorind să finalizeze un sondaj cartografic în interiorul construcţiei de epocă romano-bizantină, care, după toate aparenţele, a suferit o distrugere masivă spre sfârşitul secolului al VI-lea. Cercetătorul dr. Zaharia Covacef se aşteaptă ca şi anul acesta să scoată la iveală, din încăperile C. 15 şi C. 16 ale Marelui Edificiu (alcătuit din încăperile C. 1, C. 6. ,C. 9., C. 11., C. 14., C. 15 şi C. 16. şi coridoarele de acces), un bogat material arheologic. Anul trecut, numai din încăperea C 16 au fost scoase la lumină aproximativ 30 de opaiţe, material ceramic întreg sau întregibil, vase din sticlă şi material numismatic. În prezent, la Capidava se află o echipă de specialişti de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, de la Muzeul de Istorie Naţională a României şi de la Universitatea Bucureşti, iar specialistul MINAC, Cătălin Dobrinescu, continuă săpăturile extra-muros.

Capidava este una dintre cetăţile ridicate în timpul împăratului Traian, în cadrul sistemului de fortificare a limesului, pe linia Dunării (secolul II). Cetatea a fost construită de detaşamentele din legiunea a V-a Macedonica şi a XI-a Claudia. După distrugerea din secolul al VI-lea, cauzată de atacurile slavilor, avarilor şi kutrigurilor, centrul militar de la Capidava s-a redus la un sfert din vechea cetate. Capidava reintră în atenţia Imperiului bizantin târziu în secolul al IX-lea, când este instalată o unitate de stratiotai (ţărani grăniceri) a căror existenţă este atestată până în secolul al XI-lea.