Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi a adus la Constanţa efervescenţa celei de-a şaptea arte. Filme, regizori, producători şi actori sînt atracţia acestui eveniment organizat de Consiliul Judeţean Constanţa şi Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România. În afara celor trei secţiuni ale festivalului, competiţii pentru lung şi scurt-metraje şi Panorama, program dedicat unor filme care mai greu ar putea ajunge la public fără ajutorul unui festival de film, o astfel de manifestaţie îşi doreşte să atragă atenţia şi asupra situaţiei delicate a scăderii numărului de spectatori plătitori în România. Succesul celor mai recente filme româneşti, atît în cadrul festivalurilor de film, dar şi în circuitele de distribuţie din străinătate scot în evidenţă calitatea incontestabilă a producţiilor şi aruncă o umbră grea asupra spectatorului român.

Constanţa, al doilea oraş al ţării, riscă să rămînă fără cele patru săli de cinema ale Multiplexului Glendale din Tomis Mall. Mecanismele economiei de piaţă sînt necruţătoare şi lipsa profitului aruncă în derizoriu orice tentativă de a păstra aparenţele unei activităţi ce altădată marca emanciparea şi gradul de educaţie. Sălile de cinema sînt ocolite de spectatori, iar invocarea nivelului de trai scăzut nu mai explică în totalitate lipsa obişnuinţei de a merge la cinematograf.

Constănţenii evită sălile de cinema

Prima ediţie a maratonului filmic al producţiilor independente şi viitoarea premieră a filmului "Cum mi-am petrecut sfîrşitul verii", în regia lui Cătălin Mitulescu, care a inaugurat festivalul, au scos în evidenţă situaţia tragică în care se află cinematografele din oraş. Indiferent de campaniile de promovare în mass-media şi chiar şi de producţiile care au ajuns pe ecranele constănţene, la scurt timp de la premiera internaţională şi naţională, cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri au evitat sălile de cinema. Afluenţa spectatorilor nu variază prea mult odată cu succesiunea anotimpurilor - 4.773 de spectatori au plătit bilete de cinema în luna martie şi 4.585 în luna august, pentru a avea acces într-una din sălile Mutiplexului Glendale. Evenimentele nu au lipsit, fiind găzduite, de-a lungulul anilor, premiere ale unor filme româneşti realizate de nume importante ale cinematografiei autohtone, Cristi Puiu, Florin Piersic Jr. sau Sergiu Nicolaescu. Cheltuielie de întreţinere ale Mutiplexului ajung lunar la suma de 500 de milioane de lei, iar soarta cinematografului pare pecetluită, avînd în vedere faptul că profitul obţinut în luna august este de 510 milioane de lei. Preţul biletului considerat piperat este proporţional cu cheltuielile, ca în orice afacere seriosă. Circa 40% reprezintă cheltuieli de distribuţie, la care se adaugă chiria, taxe impozite şi mai nou TVA. În circuitul mutiplexurilor la nivel naţional, Constanţa şi-a pierdut primul locul după inaugurarea complexului de la Iaşi, ceea ce, din această primăvară s-a tradus în trimiterea printurilor filmelor în capitala moldavă înaintea urbei noastre.

350 de bilete vîndute în patru zile de festival

În patru zile de festival, s-au vîndut 350 de bilete la un preţ minim, de 5 lei noi, iar producţiile româneşti din competiţiile de lung şi scurt-metraj, documentar şi animaţie au fost cele mai răsfăţate de public, fiind o frumoasă reuşită pentru regizori, producători şi actori. Filme precum "A fost sau n-a fost" şi "Cum mi-am petrecut sfîrşitul verii" vor intra, din această toamnă, în circuitul de distribuţie, iar fiecare spectator plătitor va avea satisfacţia de a avea un cuvînt greu de spus şi contribui pe viitor la realizarea următoarelor proiecte cinematografice ale acestor regizori la început de drum, Corneliu Porumboiu, respectiv Cătălin Mitulescu. Sînt multe de spus despre lipsa publicului românesc pentru producţiile autohtone, iar nivelul scăzut de viaţă nu mai este, în totalitate, de vină pe care o poate împărţi cu ignoranţa, comoditatea, concurenţa televiziunii şi pirateria. Aceasta din urmă este lăsată să acapareze atenţia şi importante sume de bani, care se scurg din fondurile ce ar putea ajunge în visteria instituţiilor ce au de-a face cu soarta filmului românesc. În fiecare an, în tot mai multe ţări, au loc impresionante campanii împotriva pirateriei şi creşterii responsabilizării publicului-ţintă. În ţări ca Bosnia-Herţegovina sau Israel, milioane de oameni au cumpărat bilete de cinema, indiferent dacă au vizionat sau nu filmul, pentru că astfel contribuiau la fondurile necesare celei de-a şaptea arte, pusă temporar în slujba unor cauze nobile. Mecenatul pare însă să evite cultura şi artele autohtone, reverberîndu-şi graţiile cu precădere în sport. Este esenţial ca Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi să atragă atenţia asupra acestor lucruri, căci viitoarele ediţii riscă să nu mai dispună de locaţii de desfăşurare.