Urmăresc, prin ziare sau la televizor, ce măsuri anticiză se mai anunţă, dar cu greu reuşesc să-mi păstrez simţul umorului! Toate partidele vorbesc despre asemenea măsuri, însă omul de rînd nu mai pricepe nimic... Toţi par să aibă idei sau soluţii, dar nimeni nu pune în aplicare vreo strategie concretă, ale cărei efecte să fie simţite de români. Aş vrea să spun ceva „pe şleau”, de la bun început. Ministerele controlate de PSD duc greul acestei guvernări, aşa cum am profeţit încă de acum trei luni. Oamenii intraţi în Guvern din partea social-democraţilor muncesc pe tăcute, fără să se bată cu pumnul în piept. Nici ei nu pot face minuni, dar măcar îşi văd de treabă, în măsura în care sînt lăsaţi în pace. Nu sînt eu avocatul PSD-ului, totuşi asta este realitatea pe care orice om de bună credinţă, indiferent de simpatiile sale politice, o vede cu ochiul liber. În schimb, „utecistului” Emil Boc, după cum l-a caracterizat Crin Antonescu la ultimul congres liberal, „gura nu-i mai tace”, ca în mioritica baladă adaptată la era capitalismului de la Porţile Orientului... Boc „scoate” pe gură miliarde de euro, pe care urmează să le primim din toate părţile, anunţînd aproape zilnic în ce fel vor fi folosiţi aceşti bani. El „ne dă asigurări” cu privire la „eficienţa măsurilor” pe care le decide împreună cu Traian Băsescu, de parcă România a devenit Liga I de fotbal şi este condusă de „Naşul” şi „Corleone”. Bănuiesc că sînteţi familiarizaţi cu aceste două porecle. În timpul ăsta, Gheorghe Pogea face socoteli al căror şir îl pierde oricine, iar Radu Berceanu, de pildă, se ocupă mai mult cu declaraţii politice şi cu vizite electorale la autostrada Bechtel. Aşa se văd lucrurile cînd stai şi te uiţi la televizor, iar limba de lemn a retoricii anticriză te asurzeşte... Dacă te îmbraci şi pleci la cumpărături, începi să-ţi dai seama că acest „Campionat naţional de măsuri anticriză” este o cacealma, ca şi atunci cînd asculţi declaraţiile lui Mircea Sandu sau Mitică Dragomir despre fotbalul românesc. La piaţă, verdeţurile, legumele şi fructele aproape şi-au triplat preţurile. La supermarket, mezelurile, brînzeturile şi carnea costă cel puţin de două ori mai mult. Toate facturile şi taxele sînt cu vreo 50% mai mari. La serviciu, „utecistul” Boc şi „inginerul” Pogea, ca să păstrez caracterizările lui Crin Antonescu, îţi taie din salariu şi din prime sau sporuri, dar tu trebuie să te consideri fericit că nu eşti concediat, aşa cum păţesc mulţi alţi bugetari. După ce te întorci acasă şi cazi pe gînduri, fără să-ţi rupi o mînă, vorba bancului, începi să pricep că ai de-a face cu mai multe feluri de crize. Una este criza pe care o vezi la televizor şi alta este criza din portofelul tău. Una este criza lui Traian Băsescu, a „utecistului” şi a „inginerului”, dar cu totul alta ajunge să fie criza pe care o trăieşti personal... Adică, vorba unui prieten glumeţ, „cel mai invers posibil”! Iar tu, năucit de „campionat”, poţi refuza să te mai uiţi la televizor, dar nu poţi refuza să mănînci...