Creșterea economică nu-i o cursă de 100 metri plat, ca să cazi lat și asudat de bucurie la finiș, cu gândul la o iluzorie medalie de aur. E cu atât mai stânjenitor să constați că după această cursă imaginară nu te-aplaudă nimeni, căci adevărata competiție e la alte probe și pe alte trasee; tu doar fugi singur pe câmp, notează expertul BNR Daniel Oanță, în contextul valului de optimism nejustificat, generat de creșterea economică mare (pe procente) a României - „Mărturisesc că, de la anunțul Statisticii, n-am întâlnit niciun francez și niciun neamț pe care să-l privesc superior și să-i zic - băi, ce ți-ai luat-o în trimestrul III, față de trimestrul II!!! Din ce transmite Centrul, mapamondul a rămas codaș comparativ cu România, la creștere economică. Și pun pariu că, din invidie, nu o să ne întrebe nimeni cum am făcut asta“. Oanță propune un exercițiu de imaginație - „Dacă România e alergător în acest maraton al sustenabilității, în plutonul UE, atunci ritmul creșterii noastre economice nu doar că scade mult în importanță, dar devine un pic îngrijorător. Din perspectiva deficitelor interne și externe, care nu-s doar niște abstracțiuni macroeconomice și nici instrumente de dezvoltare, așa cum mai auzim din când în când, ci nevoi concrete de bani, noi alergăm, de cel puțin doi ani, în direcția opusă plutonului... Din 2015, în pofida tuturor avertismentelor, relaxarea fiscală, însoțită simultan de creșteri salariale prost dozate, a început să deterioreze deficitul bugetar“. Practic, această creștere economică, pe care, să fie clar, n-o poate blama nimeni, a venit la pachet cu deteriorarea echilibrului intern. „Piața ne semnalizează că suntem pe contrasens. Lumea se agită absolut grotesc la o depreciere cu 1% a cursului de schimb, într-o săptămână, în loc să-și dea seama că a rămas singura corecție (și aia umilă) care funcționează. Și Robor-ul, un indice ignorat de mai mult de un deceniu, a devenit subiect de breaking news“, conchide Oanță.