Lupta camuflată pentru supremaţia la gurile Dunării între Ucraina şi România ar putea avea şi o victimă importantă: portul Constanţa. Cotidianul „Telegraf” a descoperit că proiectul canalului ucrainean Bâstroe exista încă din anul 1961, cînd ofiţeri ai Securităţii române şi ai KGB-ului rusesc au desenat noua hartă a zonei, în cadrul căreia se preconiza transferul de putere economică dinspre portul Constanţa către un nou şi puternic port ucrainean. Aflat în discuţie cu ziariştii, fostul şef al piloţilor români, Benone Barbu, dat afară pe vremea cînd Traian Băsescu se afla în fruntea sistemului, descrie o istorie necunoscută publicului din România.

Ucraina nu crede-n lacrimi

De curînd, ministrul adjunct al Transporturilor din Ucraina, Igor Urbanskiy, a anunţat că instituţia pe care o reprezintă preconizează să construiască un nou port în Delta Dunării. „Acest port va fi legat cu Dunărea printr-un canal, în zona Vîlkovo. Costul lucrării se ridică la 3,6 miliarde de dolari, în care sens va fi creat un consorţiu. Cred că dacă vom începe lucrările peste doi ani, în următorii cinci acestea vor fi terminate. În concluzie, peste şapte ani vom avea un port cu capacităţi sporite la gurile Dunării”, a precizat Urbanskiy, citat de Unian. Se preciza, de asemenea, că portul Vîlkovo ar urma să facă legătura cu Marea Neagră prin canalul Bîstroe. „În felul acesta, vom prelua cea mai mare parte a mărfurilor ce sînt transportate prin portul Constanţa, România”, conchidea, cu o urmă de sarcasm, ministrul ucrainean al Transporturilor, Iosip Vinski. Astfel, Kievul demonstra că nu intenţionează să oprească lucrările la canalul Bîstroe şi că războiul demarat împotriva intereselor româneşti din zonă se află doar la început.

Misiune ultrasecretă

Unul dintre specialiştii navigaţiei civile din România, Benone Barbu, a explicat că, în contextul declaraţiilor oficialilor ucraineni, lucrurile nespuse sînt mai importante decît cele spuse: canalul Bîstroe a fost proiectat încă din vremea URSS, la o întîlnire ultrasecretă a Securităţii cu KGB-ul, la care, involuntar, a participat şi el. Fostul pilot-şef al României susţine că înfrîngerea românească în cazul Bîstroe se datorează, practic, nu doar tradiţionalei trîndăvii mioritice, ci şi unei celebre epave ucrainene: s-a numit Rostock şi a blocat circulaţia pe canalul Sulina timp de… aproape 17 ani. \"Cu canalul Bîstroe, Ucraina cîştigă bătălia cu porturile româneşti, indiferent că este vorba de Constanţa sau Galaţi\", ne-a declarat veteranul Benone Barbu. Bărbatul s-a născut în 1930 în judeţul Bacău, într-o familie numeroasă şi săracă. Şi-a început de tînăr activitatea ca marinar pe flotila de submarine a României - cea care conţinea pe atunci submersibilele \"Rechinul\", \"Marsuinul\" şi \"Delfinul\". Confiscate iniţial de Armata Roşie, \"Rechinul\" şi \"Delfinul\" au fost înapoiate părţii române în 1951, după ce, anterior (în 1947), Marsuinul a sărit accidental în aer, în portul Sevastopol. Barbu a stat patru ani pe submarine. “În 1956, mi-au găsit o carie dentară şi m-au debarcat de pe “Delfinul”, erau foarte severi la capitolul ăsta\", ne-a povestit el. În 1964 a terminat cursurile Şcolii de pilotaj AFDJ, iar în 1970, a devenit şeful Corpului de pilotaj fluvial. Barbu a fost destituit abuziv de Ministerul Transporturilor, pe vremea cînd actualul preşedinte al ţării, Traian Băsescu, era în fruntea sistemului.

“Cînd doi se ceartă, al treilea cîştigă”

“Cînd doi se ceartă, al treilea cîştigă”, susţine o populară butadă, care ar explicita perfect inflamarea fără precedent a cazului “Bîstroe” - cazul proiectului unui canal care să acapareze, în dauna României, navigaţia comercială pe Dunăre. Trîndăvia Ministerului Transporturilor şi certurile seculare dintre zonele economice Galaţi şi Constanţa (susţinute separat, de demnitari ai regimurilor comunist sau postdecembrist) au alimentat slăbiciunile României în acest domeniu şi au întărit poziţia Ucrainei. În 1961, Benone Barbu, fost şef al Corpului Piloţilor fluviali din România, a transportat trei ofiţeri KGB cu nava \"Regele Ferdinand\" (rebotezată ulterior \"30 Decembrie\"), într-o călătorie în URSS, care a fost monitorizată inclusiv de faimosul Ion Mihai Pacepa, fost şef în serviciile secrete comuniste. \"În 1961, i-am dus cu nava pe ofiţerii KGB Diaconu, Dumitrescu şi Ogărae, ăştia erau de la Consiliul de Stat al Apelor, la o conferinţă în Ucraina. La Tulcea au venit nişte securişti care ne-au verificat documentele. Am aflat ulterior că printre ei era şi fostul om de încredere al lui Ceauşescu, Ion Pacepa. Într-o noapte, cînd ăştia se îmbătaseră zdravăn, mi-a şoptit un profesor, îl chema Constantin Bondar, care era cu ei, că schiţele “strict secret” pe care le aveau cei trei erau planurile unui canal la sovietici, în Ucraina - canalul Bîstroe. Canalul acesta şi un sistem cu taxe mai mici ar fi atras către URSS traficul de nave, ar fi făcut din Ismail şi Reni porturi puternice la capetele Dunării, ignorînd inclusiv canalul Oceacov, făcîndu-se, de asemenea, referire la un plan mult mai ambiţios: tăierea unui canal Trabzun-Marea Caspică. Apoi, au discutat de digul de la Midia, care trebuia mutat cu 150 de grade, pe 12 km!\", povesteşte Barbu. Ulterior, în primăvara lui 2004, Ucraina a început lucrările pentru canalul Dunăre - Marea Neagră (pe braţul Bîstroe din Delta Dunării), iar în vara aceluiaşi an, a inaugurat oficial prima etapă a proiectului. Evident, implementarea portului Vîlkovo este o etapă superioară a aceluiaşi uriaş proiect.

Diversiunea Rostock

La 2 septembrie 1991, cargoul ucrainean „Rostock\" pleca spre Tunisia din Portul Reni (Ucraina), cu o încărcătură de produse siderurgice. La Mila 31, în dreptul comunei Partizani, nava a eşuat, blocînd canalul Sulina. Astfel, portul Galaţi, cu rute comerciale obturate, primea o lovitură aproape mortală. În schimb, în acest context, reorientarea unor operatori portuari oferea o gură de oxigen portului Constanţa. “Erau două tabere în faţa lui Nicolae Ceauşescu, pentru că Dăscălescu Constantin, fost prim-ministru, susţinea Galaţiul (să vină acolo, adică, nave mari cît mai multe), iar Vasile Vîlcu susţinea Constanţa”, îşi aminteşte Benone Barbu. Speculativ, ar rezulta că, în timp ce epava ucraineană Rostock a atacat portul Galaţi, pentru subminarea rolului economic al portului Constanţa s-a lucrat în tăcere la inaugurarea canalului Bîstroe. Dezinteresul, neprofesionalismul şi chiar grupurile de interese (sumele cheltuite pentru ranfluarea navei fiind imense) au ţinut scufundată epava \"Rostock\" aproape 15 ani. în noiembrie 1992 am prezentat, deja, un plan de ranfluare urgentă, alături de cîţiva ingineri navalişti. După ce ministrul Transporturilor de atunci, Traian Băsescu, a acceptat iniţial o soluţie a lui Benone Barbu pentru ranfluarea navei, fostul pilot-şef s-a pomenit trimis, unilateral, la pensie. Apoi, brusc, în acelaşi an, 2004, în care Ucraina a început lucrările la Bîstroe, autorităţile române au rezolvat rapid ranfluarea epavei Rostock - o problemă care, altfel, părea imposibil de rezolvat. Simplă coincidenţă? Evident, nu! Dacă ucrainenii au avut un plan premeditat în acest sens, pentru cîşigarea comerţului la gurile Dunării, el a funcţionat minunat, ajutat de insolenţa, orgoliile şi lipsa de profesionalism a părţii române.