Într-un an electoral, dar cu o miză mult mai mare, mă refer, evident, la alegerile prezidenţiale, diverşi politicieni se joacă de-a candidaţii la Primăria Constanţa. Scot de la naftalină candidaţi din paie şi defilează cu ei prin faţa noastră. La noi, spectacolele politice de acest gen sînt la modă. Anul trecut, la alegerile locale, un fost candidat liberal se plimba cu un elefant prin oraş. Cu toate că localnicii se strîngeau ca la circ în jurul lui, bucurîndu-se de satisfacţiile pe care le generează accesul la un spectacol pe gratis, nu l-au votat! Mirajul elefantului nu a ţinut decît exact pînă în stradă, chiar dacă, într-o zi, candidatul a împărţit banane amărăştenilor! Mai nou, acum, elefantul plimbă candidatul! La prima vedere, pe fundalul politic local, unul cît se poate de sărăcăcios, pare a fi o figură de stil şi chiar o temă de dezbatere. Sigur, într-o democraţie a tuturor posibilităţilor, după cum este şi ţara în care trăim, fiecare e liber să se viseze ce vrea. Stă în puterea fiecăruia dintre noi de a cotrobăi în raniţa personală după bastonul de general, chiar dacă acesta este confecţionat din fier vechi, sau după cheia de primar! Vînturarea prin faţa opiniei publice a unor candidaţi anonimi, predestinaţi, chipurile, pentru Primăria Constanţa, este un joc politic cît se poate de subţire. În primul rînd, e prematur să vorbim, la această oră, despre un eveniment care se va derula peste trei ani. Mă refer la viitoarele alegeri locale. Subiectul este condamnat să intre din start în derizoriu. Cu siguranţă, în acest moment, atenţia tuturor factorilor politici, inclusiv a partidelor, este concentrată pe alegerile prezidenţiale, miza fiind extrem de mare. Se anunţă, încă de pe acum, o luptă pe viaţă şi pe libertate! E posibil ca, în funcţie de rezultatul scrutinului de la sfîrşitul acestui an, să se producă mutaţii importante în plan politic şi social. Nu este exclus ca, peste trei ani, alegerile locale să fie profund influenţate de rezultatul prezidenţialelor. Dau un singur reper. În cazul în care Traian Băsescu pierde alegerile, ceea ce este posibil, s-ar putea să asistăm la schimbări spectaculoase în PD-L. Poate chiar la falimentul acestui partid! Un astfel de seism va produce mutaţii însemnate pe eşichierul politic. În acest context, cui îi arde de locale? Cu sau fără voia sa, Sorin Greavu a fost distribuit în rolul principal din povestirea “Drobul de sare”. Fiind prea sobru din fire, nu i se potriveşte deloc acest rol de-a dreptul comic. E chiar stîngaci. Calcă anapoda şi nu se simte deloc în largul lui în ţoalele de prezumtiv primar. Nu ştiu cine l-a împins în acest scenariu şucar! Dacă a vrut să iasă, pentru două zile, din anonimat, ei, bine, a reuşit. Numele domnului Greavu nu a mai fost legat de coada scandalurilor cu plaja şi a intrat pe contrasens cu Primăria. În opinia mea, cariera sa de candidat s-a încheiat înainte de a începe. Poate că domnul Greavu miza pe faptul că o să rupă gura tîrgului cu titulatura de “independent”. O iluzie optică deformată. Ecusonul de “independent” nu se potriveşte pe reverul oricui. Lui Sorin Oprescu i-a ţinut vrăjeala pentru că a beneficiat de un context anume. Şi-a creionat profilul de dizident în PSD, a dat bine cu gura, pentru că se pricepe la asta, şi a valorificat la timp culoarul creat de căderea PD-L în Bucureşti. Nu-i imput nimic domnului Greavu. Este clar că nu are experienţă politică. Vorba aia, vrea preşedintele Băsescu să pozeze în “independent” şi nu poate! Poate că domnul Greavu a fost folosit pe post de iepure… Oricum, rămîne un subiect de presă şi atît. Momentul satiric cu candidatul din paie a fost întregit de reacţiile de-a dreptul hilare ale unor aşa-zişi politicieni. Cu acest prilej, am aflat că puţul gîndirii lui Laurenţiu Mironescu nu a secat…