Noul lider al PNL Mangalia, domnul Sorin Andrei, nu ar trebui să se culce pe o ureche, fie ea chiar şi muzicală, pentru că, în politică, mai mult decât în alte sectoare de activitate parşivă, se poate întâmpla orice. Chiar numirea domniei sale în această funcţie importantă, până la un punct, ar putea fi pusă pe seama întâmplării. Indiferent cât de mare politician se crede domnul Andrei, la concurenţă cu activitatea de turism, şansele sale la şefia partidului ar fi fost ca şi nule dacă nu se retrăgea din cursă Viorel Oleniuc. În comparaţie directă, Oleniuc este un politician versat, cu multă experienţă, care, trebuie precizat, se bucură, chiar şi acum, de sprijinul liberalilor mangalioţi. Sigur, pentru binele urbei, nu-i aşa?, a “păcătuit”, politic vorbind, cu deputatul pedelist Zanfir Iorguş, acceptând ca PNL să circule cu numere de înmatriculare false (PDL). De altfel, deloc întâmplător, Sorin Andrei a plusat, în campania electorală dedicată alegerilor de partid, pe acest aspect, agăţându-se de coarda sensibilă a celor care mai cred încă în valorile liberalismului autentic. Mă refer, desigur, la sloganul său parfumat referitor la redarea identităţii PNL Mangalia, chestiune despre care nimeni nu mai suflă o vorbă. Într-un fel, domnul Andrei este liniştit. A fost numit, după pohta ce a pohtit, în funcţia de viceprimar al Mangaliei. După cum am mai comentat la această rubrică, printre cei care au pus umărul la afirmarea sa finală s-au numărat şi consilierii pedelişti. Unii spun că nu a fost vorba de o dragoste la zero grade faţă de Andrei, căruia i se reproşează amiciţia sa cu Iorguş, ci dorinţa expresă de a-l debarca pe Ion Mincă din funcţia respectivă. Iată un nou argument în sprijinul rolului extrem de important pe care îl poate juca întâmplarea în politică. La Mangalia, în politichia locală, apele sunt încă învolburate. Chiar dacă, în aparenţă, Consiliul Local funcţionează, nimic nu este bătut în cuie. Ca atare, nici postul domnului Andrei nu-i poate oferi siguranţă veşnică. La prima vedere, ne aflăm în faza în care Zanfir Iorguş pare să aibă puteri limitate. Rolul său în teritoriu este determinat de evenimentele care se derulează în PDL. La centru, desigur, acolo unde poziţiile ocupate de Boc şi Blaga, doi dintre cei care au “binecuvântat” Constanţa, sunt incerte. Nu trebuie scoasă din ecuaţie Elena Udrea, care avansează surprinzător de repede către vârful ierarhiei PDL. Acum, după remanierea cu forţa a domnilor Videanu şi Berceanu, rămâne de văzut dacă vom asista şi la alte mutări la fel de spectaculoase. Seismul din PDL va influenţa decisiv şi alegerile pentru şefia PDL Constanţa, acolo unde asistăm la o reaşezare a grupărilor influente. Revin la situaţia din Mangalia. În condiţiile în care, la nivel naţional, PDL s-a degradat fundamental şi decisiv, tot mai mulţi pedelişti fac curte organizaţiei PNL din Mangalia. Din informaţiile pe care le deţin, sunt câteva nume sonore, incluzând aici şi un personaj important al vieţii politice mangaliote. Nu-i dau, deocamdată, numele, pentru că e de urmărit evoluţia lui pe acest subiect. Politicianul în cauză este văzut deja, în perspectivă, ca prezumtiv lider al PNL Mangalia, fiind cunoscut pentru incisivitatea lui, dar şi pentru priza pe care o are la cetăţenii oraşului. S-ar putea ca, la alegerile din 2012, PNL să mizeze pe el la alegerile locale, fiind cunoscut şi ca un adversar de temut al lui Zanfir Iorguş. O fi cald la Primărie, nu spun, dar vin vremuri grele!