Candidatul mură-n gură nu se poate deplasa decît dacă este împins de la spate. Sub aspect nutriţional, primeşte hrana gata mestecată bine şi, dacă se poate, chiar înghiţită... Candidatul mură-n gură este folosit ca paravan de către diverse partide. Chipurile, e telegenic. O fi, nu spun, dar doarme tot timpul pe el. Lumea se agită cu campania electorală şi dumnealui sforăie! Candidatul mură-n gură are o mînecă mai lungă. Este cea de care trag toţi ca să se trezească la realitate. Nu ar fi mai bine să-i agaţe cineva un clopoţel? Candidatul mură-n gură e convins că nu are adversari. Pentru că nu participă la dezbateri şi confruntări, e firesc să nu-i cunoască! Candidatul mură-n gură aşteaptă să-i ţină alţii cuvîntările electorale. În general, este de acord cu tot ceea ce i se pune sub nas! După mers şi behăit, seamănă cu o oaie rătăcită de partid. Dacă îl întrebi una, alta, cutare, nu prea ştie să-ţi răspundă la întrebări. De pildă, de ce candidează şi unde. Candidatul mură-n gură s-a băgat unde nu-i fierbe oala de gura neamurilor. L-a cicălit mama soacră. Adicătelea, tu nu poţi să fii primar? Îngî. Cînd molfăie doctrine, e de-a dreptul simpatic. Se furajează electoral. Degeaba, nu pricepe nimic. Candidatul mură-n gură se crede mare politician. Aiurea. În realitate, nu-l cunosc decît maidanezii care, de-a lungul activităţii lor politice, l-au confundat cu un pom. Mereu acelaşi pom care te face din om neom... Din cauza murei pe care o ţine tot timpul în gură, candidatul nu este în stare să lege o singură propoziţie în faţa cetăţenilor care se uită la el ca şi cum o statuie ar fi spălat putina de pe soclu. Din foarte multe puncte de vedere şi caracteristici, seamănă cu cetăţeanul turmentat, mai puţin celebritatea acestuia. Candidatul mură-n gură umblă, atunci cînd este împins de la spate, cu capul în nori. Cu alte cuvinte, visează cai verzi pe pereţi. De necrezut, se găsesc partide care să-l adopte! Poţi să crezi aşa ceva? Oare de ce vor să meargă pe mîna unui tăntălău? Candidatul mură-n gură e curat ca lacrima lui Ovidiu. Ăstuia i-a fost lene să şi fure! Plusează unii pe personalitatea de doi lei a naivului. Dacă tot nu au nicio şansă, măcar să facă experienţe cu pămpălăii. Candidatul mură-n gură se sfieşte şi cînd este tras în poză ca afiş electoral. Unii spun că se gîdilă, alţii că e dus cu pluta… De felul lui, candidatul mură-n gură este apolitic. Poţi să-l pici cu ceară fierbinte că tot nu ştie care este sigla partidului care-i dă bice! Nu se pierde dumnealui în chestiuni de amănunt! Candidatul mură-n gură ne arată nouă cu ce penurie de cadre se confruntă diverse partide de chilimbar. Unii sînt luaţi de pe stradă şi trimişi direct la paradă! Chiar dacă este aerian şi paralel cu politichia, candidatul mură-n gură a prins gustul puterii. E drept, soacra îi freacă ridichea cu mult patos revoluţionar. Cînd nu se îneacă tîmp cu muştarul de pe mici, candidatul bolboroseşte promisiuni. L-a pus partidul-naş să le înveţe papagaliceşte pe de rost. Ca să nu le uite, îşi face fiţuici. La nevoie, dacă se va dovedi că este lovit în cap cu leotca, speră să se inspire de la alţii. În definitiv, candidatul mură-n gură este un personaj comic care seamănă foarte mult cu Chaplin. Candidatul mură-n gură stă tot timpul cu capul ridicat. Poate-i bagă cineva ceva în plisc…