Am urmărit cu atenţie, pentru că eram curios, rarele apariţii publice ale doctorului Oprescu, după anunţarea candidaturii sale la alegerile prezidenţiale. Impresia pe care mi-a lăsat-o primarul heneral al Capitalei este mai mult decît modestă. Ca să nu mai repet şi eu ceea ce au spus deja alţii, anume că discursul ţinut de doctor cu ocazia oficializării candidaturii sale a fost de un populism jalnic, profund dezamăgitor. Nu mai poţi veni în faţa electoratului, la douăzeci de ani de la Revoluţie, cu o asemenea demagogie sforăitoare! Mai interesante mi s-au părut opiniile analiştilor sau ale ziariştilor despre candidatul Oprescu, motiv pentru care voi încerca un scurt inventar al lor, mai mult ca să ne amuzăm…

În primul rînd, toat lumea a remarcat că Sorin Oprescu nu mai beneficiază de telenovela ce l-a ridicat în sondaje, la alegerile locale, acum 15 luni, cînd a părăsit PSD-ul dezamăgit şi şi-a anunţat o independenţă la fel de relativă precum cea de acum. Avatarurile de atunci ale doctorului „oropsit”, repudiat de unii, ignorat de alţii, contestat sau lăudat, au înduioşat mulţi alegători naivi, mai ales de vîrsta a doua sau a treia. În plus, la acel moment, atitudinea binevoitoare, exprimată public, a lui Ion Iliescu, l-a ajutat foarte mult. Astăzi, ca să-l citez pe Cristian Tudor Popescu, doctorul nu mai are niciun astfel de atu, semănînd „cu un pensionar şmecheros, îngrijorat de soarta naţiunii”… E ridicol, nu-i aşa!?

În al doilea rînd, Sorin Oprescu încearcă să-i atragă de partea sa pe toţi cei care refuză deocamdată să mai meargă la vot şi în acest scop atacă partidele politice, vrînd să se distanţeze de întreaga clasă politică, în ansamblul ei. Dar acest negativism este total gratuit şi lipsit de orice rezultate! Ce doreşte doctorul, să „inventeze” o nouă formă de democraţie, fără partide sau Parlament? Recent, demisionatul ministru de Externe al PSD, Cristian Diaconescu, a avut o formulare memorabilă, în care se îmbină eleganţa diplomatică şi ironia: „Discursul antisistem al domnului Oprescu are succes, în general, în ţări cu mult petrol şi cu deficit de democraţie”… Excelentă caracterizare, care ar face inutile alte comentarii!

În fine, în al treilea rînd, doctorul se confruntă cu două handicapuri majore. Este fiul unui general din fosta securitate comunistă, ceea ce nu face bine imaginii sale publice, chiar dacă au trecut două decenii de la prăbuşirea comunismului, şi s-a dovedit un prost manager la Primăria Capitalei, deşi el nu recunoaşte acest lucru. Una peste alta, Sorin Oprescu nu este convingător, în clipa de faţă, nici din punct de vedere moral, nici din punct de vedere profesional. Singurul interes pe care îl stîrneşte candidatura sa rămîne unul de natură negativă şi se rezumă la întrebarea: cui va face doctorul mai mult rău electoral, lui Mircea Geoană sau lui Crin Antonescu? Atît!...