De săptămîni întregi, de cînd a intrat în mod camuflat în campanie electorală, urmăresc tot mai curios şi chiar intrigat ceea ce s-ar putea numi „Băsescu - Show”. Curios, pentru că Traian Băsescu se pare că nu are consilieri de campanie, fiindcă este prea orgolios şi agresiv, motiv pentru care îşi pune în aplicare propriile idei politice de unul singur, iar intrigat, deoarece nu înţeleg întotdeauna ce strategii de manipulare a alegătorilor foloseşte…

Pînă acum, se văd cu ochiul liber demagogia caragialescă şi populismul. Putem lua în calcul chiar şi o formă ceva mai „subtilă” de mită electorală, avînd în vedere că preşedintele a intervenit pe lîngă Guvern ca să se găsească rapid fondurile financiare necesare prin care ministerul Apărării să plătească soldaţilor români detaşaţi în străinătate toate soldele restante… Pe urmă, este evident cameleonismul politic al lui Traian Băsescu. După cum ştiţi, cameleonul este singura vietate care îşi schimbă culoarea, în funcţie de victima pe care a pus ochii, dar şi în legătură directă cu nevoile sale de apărare. Aţi văzut cum a încercat să o scoată pe Monica Iacob-Ridzi de sub rigorile anchetei parlamentare, dînd-o pe mîna sigură a oamenilor săi de la DNA, unde dosarul penal de campanie a Elenei Băsescu pe bani publici va fi îngropat?! Şi dacă tot vorbim de bani publici, dar şi de Eba, să vă mai dau un exemplu scurt de cameleonism financiar. Săptămîna trecută, dacă aţi fost atenţi, ziarele au dezvăluit că Liviu Negoiţă, vicepreşedinte PD-L şi primar al sectorului 3 din Bucureşti, a acordat companiei „Luxten”, care se ocupă cu iluminatul public, un contract de aproape un milion de euro, fără nicio licitaţie, ci prin încredinţare directă. Cine a fost angajată a acestei companii, cu un salariu de cîteva mii de euro pe lună, pînă a devenit europarlamentar? Aţi ghicit! Cam aşa se „spală” banii publici într-o „familie politică”…

Recent, l-am auzit pe Viorel Hrebenciuc făcînd o observaţie foarte interesantă, pe care am folosit-o şi ca titlu al acestui editorial. Una dintre strategiile de manipulare ale alegătorilor, pe care Băsescu o pune în practică de ceva vreme, se poate numi expresiv, aşa cum a făcut-o membrul PSD, „canibalizarea electoratului”, adică simularea simpatiei către unele categorii etnice, sociale sau profesionale, în dauna celorlalte categorii. Această manevră a fost folosită şi de Vladimir Putin, care rămîne idolul secret al lui Traian Băsescu. Pe scurt, manipularea are drept scop fidelizarea unor bazine electorale naive, dar instigă involuntar la conflicte etnice, sociale sau profesionale, aşa cum s-a întîmplat şi în Rusia, după ce Putin a cîştigat cel de al doilea mandat de preşedinte. Asta dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, lipsa cameleonică de scrupule a lui Traian Băsescu, în atingerea scopurilor sale politice. Iar gargara, ca să nu mai repet „demagogia”, despre democraţie şi luptă împotriva corupţiei îi lărgesc cameleonului paleta de culori pe care le schimbă cît ar clipi din ochiul drept…

Ştiţi care este singurul nostru noroc? Că Traian Băsescu este doar caricatura lui Vladimir Putin!