Biserica Apostolică Armeană a decis canonizarea colectivă a celor 1,5 milioane de armeni victime ale genocidului din timpul Imperiului Otoman. Decizia a fost luată la sfârşitul săptămânii trecute, cu ocazia adunării episcopilor armeni reuniţi în plen la Etchimiadzin, centrul Patriarhiei armene, pentru prima dată din 1651. Preşedintele armean, Serj Sarkisian, a salutat această decizie, pe care a numit-o „cea mai importantă iniţiativă a Bisericii Armeniei”. „În apropierea împlinirii a 100 de ani de la genocidul din timpul Imperiului Otoman, întregul nostru popor spune un „Nu” hotărât crimelor împotriva umanităţii. Este datoria noastră faţă de înaintaşii noştri, victime nevinovate, şi faţă de întreaga umanitate ca, pe viitor, un astfel de genocid să nu se mai repete”, a subliniat preşedintele armean.

Pe 24 aprilie, când s-au împlinit 98 de ani de la genocidul armean, Biserica Apostolică Armeană cerea Turciei să recunoască acest genocid, să restituie bisericile armene şi proprietăţile ce au aparţinut acestora şi să despăgubească poporul armean pentru pierderile pricinuite la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. „În 1915 au fost 1,5 milioane de armeni victime ale genocidului, iar cei care au scăpat de masacru şi-au găsit refugiu în diferite colţuri ale lumii, în Armenia de Est, atunci parte a Imperiului Rus, în Siria, în Liban, în alte ţări. Odată cu proprietăţile lor, armenii şi-au pierdut bisericile, locurile sfinte. Ele au fost luate de Turcia sub pretextul de proprietăţi abandonate”, subliniau într-o declaraţie comună cei doi patriarhi armeni, Catolicosul tuturor armenilor, Karekin al II-lea, şi Catolicosul Aram, patriarh al Bisericii Armene în Cilicia, Liban.

La 24 aprilie 1915 au fost închişi în închisorile Imperiului Otoman şi apoi ucişi cei mai buni reprezentanţi ai intelectualităţii armene, scriitori, profesori, medici, preoţi. Au murit 1.500.000 de armeni, adică aproape jumătate din populaţia armeană la acea perioadă. Populaţia armeană din Anatolia şi Cilicia, catalogată de autorităţi drept „inamic intern”, a fost constrânsă să plece în exil în deşertul Mesopotamiei. Numeroşi armeni au fost ucişi pe drum sau în tabere de refugiaţi. De atunci, poporul armean luptă pentru recunoaşterea şi condamnarea internaţională a genocidului. Până acum, mai multe ţări au recunoscut oficial crimele comise împotriva armenilor între 1915 şi 1917, între care Belgia, Canada, Polonia, Rusia, Elveţia, Franţa. Parlamentul European a recunoscut genocidul armean la 18 iunie 1987.

Turcia nu acceptă însă ca evenimentele tragice care au avut loc la începutul secolului trecut în estul Anatoliei să fie catalogate drept genocid, oficialii de la Ankara vorbind de represalii împotriva unui popor care s-a aliat cu duşmanul rus în Primul Război Mondial. Totodată, Turcia susţine că cifra de 1,5 milioane este exagerată şi că numărul victimelor este de ordinul zecilor de mii. Ca şi predecesorii săi, actualul Guvern islamo-conservator de la Ankara al premierului Recep Tayyip Erdogan refuză să califice drept genocid masacrele comise în 1915 şi denunţă toate statele care adoptă legislaţii ce prevăd sancţiuni pentru negarea caracterului de genocid al crimelor de acum 98 de ani.