NOI IPOTEZE Timp de peste un deceniu, unii oameni de ştiinţă au crezut că dinozaurii care trăiau în regiunile din preajma Polului Sud, unde se găsea pe atunci şi Australia, ar fi supravieţuit lungilor ierni polare, hibernând. Acum, această teorie este pusă în discuţie datorită unor noi descoperiri. Holly Woodward, absolventă a Universităţii din Montana, a constatat că fiziologia dinozaurilor ce trăiau în Australia, acum 160 de milioane de ani, era aceeaşi cu cea a dinozaurilor de pe întreg Pământul. În acea perioadă, Australia era situată pe Cercul Antarctic, ceea ce înseamnă că dinozaurii trăiau aproape şase luni pe an în întuneric. Woodward a decis să înceapă cercetarea după ce a participat la o conferinţă unde l-a auzit pe doctorul Thomas Rich, autorul unui studiu despre dinozaurii din regiunile polare, susţinând că dinozaurii au supravieţuit hibernând pe timpul nopţilor polare. De îndată ce a primit finanţarea pentru studiul său, cercetătoarea a călătorit spre Australia, unde a găsit oase de la 18 specii diferite de dinozauri. STUDIUL S-A BAZAT PE ANALIZA UNOR LINII DE CREŞTERE SAU INELE FORMATE ÎN ŢESUTUL OSOS, FORMAŢIUNI CE APAR CÂND OASELE SE OPRESC DIN CREŞTERE, INDICÂND RITMUL ÎN CARE A CRESCUT RESPECTIVUL ANIMAL.

Un studiu anterior, bazat pe numai două astfel de oase, a găsit semne de acest gen pe un os, dar pe celălalt nu. Având în vedere că oasele nu cresc în timpul hibernării, când toate procesele fiziologice sunt mult încetinite, absenţa inelelor a condus la ideea că respectivul dinozaur ar fi hibernat. Testele efectuate au dat însă rezultate diferite. Inelele au fost găsite la toate exemplarele, mai puţin la cele mici, nedezvoltate, ceea ce înseamnă că lipsa lor nu avea legătură cu hibernarea. Cum teoria hibernării s-a dovedit greşită, Holly Woodward a deschis calea pentru noi ipoteze: ca aceşti dinozauri să fi moştenit de la strămoşii lor caracteristici de adaptare care să le fi permis supravieţuirea în tot felul de condiţii sau să fi avut un înveliş izolator, care le proteja corpul de temperaturile scăzute.

O DESCOPERIRE IMPORTANTĂ Un grup de peste 20 de urme de dinozaur, cu trei degete, a fost descoperit pe coasta Victoriei, în Australia. Aceasta este cea mai mare descoperire de urme de dinozauri polari din emisfera sudică şi oferă informaţii asupra comportamentului în ultima perioadă de încălzire globală pronunţată, acum circa 105 milioane de ani. Urmele cu trei degete sunt conservate în bucăţi de gresie din perioada Cretacicului Timpuriu şi provin de la trei specii de teropode mici, un grup de dinozauri bipezi, în principal carnivori, care au mărimi diferite şi au fost găsite pe coasta stâncoasă a plajei Milanesia, din Parcul Naţional Otways. Coasta Victoria marchează locul unde Australia era, odată, lipită de Antarctica. În acea perioadă, acum 115-105 milioane de ani, dinozaurii au trăit într-un întuneric continuu.

PRIMA DOVADĂ Descoperirea fosilei unui plesiozaur, cu embrionul său bine format, veche de 78 de milioane de ani, un exemplar unic, arată că această reptilă marină nu depunea ouă, ci năştea pui vii. Plesiozaurul adult, un polycotylus latippinus, avea o lungime de 4,7 metri şi patru înotătoare. Reptila a trăit în aceeaşi perioadă cu dinozaurii, în mezozoic, în urmă cu 251 - 65 de milioane de ani şi avea un embrion destul de dezvoltat, cu coaste, cinci vertebre, bazin şi oasele înotătoarelor formate. Este prima dovadă că plesiozaurii năşteau pui vii.