Ştiţi bancul cu rabinul şi evreul Iţic? Confruntat cu rigorile crizei, Iţic se duce la rabin pentru o povaţă de supravieţuire: Ai capră? - îl întreabă rabinul. Da - răspunde Iţic. Şi unde o ţii? Cum unde? Afară. Bag-o în casă!, îi recomandă rabinul - şi vino la mine peste o săptămână. După o săptămână, distrus, Iţic se întoarce: Rabi, nu se mai poate! Nu era suficient că eram noi destui - nevastă, copii, părinţi - acum ne înghesuim şi capra, care pute… Scoate-o afară! - zice rabinul - şi vino înapoi peste o săptămână. După încă o săptămână, Iţic radiază: Îţi mulţumesc rabi, nu mi-am îmchipuit că putem trăi atât de bine fără capră în casă…

În unele variante ale anecdotei, capra e porc, dar nu se prea potriveşte cu rigorile alimentare ale religiei. Dar nu asta e important.

Important este că preşedintele şi guvernul se comportă ca nişte rabini care au de-a face cu o ţară de Iţici naivi. După ce ne-au băgat capra - sau porcul - în casă, în 2010, prin tăierea unui sfert de leafă, acum ne dau înapoi cu ţârâita ce ne-au luat şi se aşteaptă să cădem laţi de fericire. Iar ca mulţumire pentru sacrificiul făcut, aşteaptă să-i votăm din nou în iunie. Ba chiar şi în Decembrie. Pentru că, nu-i aşa, ei sunt cei care ne-au scos din nevoi.

Treaba asta cu restituirea salariilor este cusută cu aţă albă electorală. Ea vine exact la ţanc, cât să nu intre sub incidenţa legii care interzice majorările salariale cu şase luni înainte de alegeri. Treaba are loc cu şase luni şi o zi mai devreme! De ce n-au făcut-o de la 1 Ianuarie când, oricum, situaţia generală era mai bună decât la 1 Martie, pentru că efectele dezastruoase ale iernii nu se făcuseră încă simţite? Pur şi simplu pentru că nu era momentul… electoral!De ce au decis să anunţe decizia Coaliţiei acum, exact când noul ministru de Finanţe tocmai ne-a anunţat că urmează recesiunea? Uite-aşa, pentru că era hotărât! Era prins în calendar.

O portiţă de scăpare şi-au asigurat, însă, promotorii hotărârii: dacă bugetul o va permite! Cum poate să o permită un buget care adună tot mai puţini bani şi care trebuie să recurgă sistematic la împrumuturi pentru a-şi plăti datoriile? Preşedintele zice că sporul de venituri va stimula consumul şi, odată cu el, creşterea economică. Consumul va fi, inevitabil, doar al unei părţi din societate - cea bugetară. Ce se întâmplă cu cealaltă?

O asemenea măsură ar fi trebuit, în mod logic, să fie dublată de o stimulare reală a sectorului privat. Or, asta era posibil doar printr-o scădere a presiunii dărilor şi taxelor asupra producătorilor de bunuri şi servicii. Cum au făcut bulgarii: au scăzut TVA-ul!

Tentativa noastră rămâne, în mod evident, una şchioapă atât timp cât s-a mai restituit o parte din salariile tăiate, dar nu s-a restituit TVA-ul majorat de la 19% la 24%. Or, această majorare este cea care a apăsat cel mai greu asupra nivelului general de trai! Unii au primit cu un sfert mai puţini bani la leafă, dar toţi au plătit cu un sfert mai mult la achiziţionarea de bunuri şi servicii! Premierul ne-a fluturat şi el pe sub nas ideea unei reduceri a CAS-ului, dar Băsescu a replicat prompt că asta creşte deficitul cronic al bugetului de asigurări sociale! Dar, oare, nu eliberează în acelaşi timp şi o parte din economia care lucrează acum în subteran şi care ar putea aduce mai mulţi bani din taxe şi impozite?

Lucrurile sunt complicate. Evident că nimeni nu deţine reţeta infailibilă a demersului anticriză. Dar, atât timp cât nu se încearcă măcar să se facă ceva, situaţia generală este condamnată să nu se îmbunătăţească, ba, din contră, să se agraveze prin efectul pervers al recesiunii.

Capra naţională stă bine proptită cu două picioare în casă…