“Lucrurile care merg prost nu se termină niciodată”. Celebra lege a lui Murphy este cunoscută în toată lumea, este pusă la loc de cinste în universităţi de prestigiu şi afişată în birourile cercetătorilor şi marilor finanţişti, însă rămîne o mare enigmă pentru politicienii români. După ce s-au făcut de rîs cu mult trîmbiţata bursă a locurilor de muncă din Italia, o acţiune populistă şi prea tardivă în condiţiile în care guvernanţii i-au “încurajat” pe români să plece din ţară pe capete, autorităţile au plecat în căutarea “fiilor risipitori” din Spania. Şi cum ţara noastră este expertă la sportul naţional de dat cu stîngul în dreptul, iar atragerea celor plecaţi nu ţine neapărat de voinţă, ci mai ales de putinţă, România s-a văzut pusă încă o dată într-o situaţie jenantă. Sărăcia care i-a împins pe mulţi dintre români să ia calea străinătăţii pentru a fi identificaţi cu numele de cod “căpşunarii”, trecînd prin pericole şi fără nicio garanţie că vor trăi mai bine, i-a făcut pe aceiaşi “căpşunari” să privească cu neîncredere la posibilitatea unui nou început în România. Concret, la bursa organizată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în provincia spaniolă Castellon, patronii români s-au înghesuit cu peste 10.000 de slujbe, însă prima zi a manifestării a adus doar vreo 700 de participanţi. Secretarul de stat din Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES), Akos Derzsi, a declarat că muncitorii au cerut informaţii, au completat CV-uri şi… cam atît! “Aprox. 30% dintre români au vizitat standurile unde le-am prezentat informaţii în legătură cu asigurările de sănătate şi pensii. Majoritatea a vrut să ştie de ce drepturi mai beneficiază dacă se întorc în România, după o lungă perioadă în care au lucrat în Spania”, a afirmat Derzsi. Oficialul român a mai precizat că “au fost foarte mulţi care s-au interesat de modul în care îşi pot deschide o afacere în România cu bani europeni sau cum îşi pot transfera afacerile pe care le au deja în Spania” însă, evident, nu credem că Akos Derszi s-a gîndit că aceşti “căpşunari” au de gînd să muncească la patron cu vreo 500 de lei pe lună. Potrivit secretarului de stat, domeniile cele mai solicitate au fost construcţiile şi serviciile, iar cererea salarială a fost cuprinsă între 500 şi 1.500 de euro. “Bineînţeles că au existat şi persoane care s-au specializat în Spania pe diferite meserii şi care au cerut un salariu mai mare”, a mai spus Derzsi.

Păcuraru visează la întoarcerea “căpşunarilor”

Chiar dacă interesul nu a fost atît de mare cum a preconizat ministrul Muncii, Paul Păcuraru, liberalul care şi-a amintit brusc de românii din Italia şi Spania este convins că “stranierii” vor deveni motorul economiei româneşti. “Acum am terminat de vorbit cu Valencia şi Castellon. Sîntem în a doua zi de bursă a locurilor de muncă şi pot să spun că, per total, au luat contact cu autorităţile române 1.500 de persoane, interesate de oferta propusă. În prima zi s-au prezentat 600 de români”, a declarat Păcuraru. Acesta susţine că acţiunea de a-i aduce acasă pe muncitorii români este privită cu ochi buni de cei care “muncesc de pe o zi pe alta sau a celor care muncesc la negru”. “O linie finală a eficienţei şi rezultatelor acestei acţiuni se va putea trage după Paşte, în cazul Roma. Acolo s-au depus 800 de CV-uri, prin care oamenii şi-au exprimat dorinţa de a se întoarce acasă”, a mai declarat Păcuraru. Probabil euforic înaintea startului pentru campania electorală, ministrul liberal spune că “salariile pe care le primesc cei care vor să se întoarcă în România sînt comparabile cu cele pe care le cîştigă în UE. Un muncitor în construcţii în Bucureşti ajunge şi la o mie de euro. Şi cei care muncesc pe centura de Vest, Cluj, Oradea cîştigă bine (!?)”, este de părere ministrul Muncii. Poate că acum, cînd ecourile scandalurilor cu caltaboşi, taxe pe aer şi pe mersul pe jos au trecut de ceva timp, cei care ne conduc, inclusiv Paul Păcuraru, ar trebui să fie măcar o dată sinceri cu românii. Nu de alta, dar cinicul slogan “Să trăiţi bine!” şi-a găsit deja locul în groapa de gunoi a istoriei.