IMPREDICTIBILITATE Joi, la Curtea de Justiție a UE (CJUE) a fost termen în dosarul „Andriciuc și alții contra Băncii Românești“; soluția Curții de la Luxemburg urmează să tranșeze problema cetățenilor comunitari care s-au împrumutat în monedă străină. Verdictul este așteptat la finele lui iunie, în special în România, unde CCR doar ce-a declarat neconstituțională legea conversiei creditelor în franci. „Aștept cu optimism soluția, dar nu vreau să hrănesc alte iluzii. Cert este că această instanță este una predictibilă, nu ca CCR sau Curtea de Casație, care, de pe o zi pe alta, își schimbă opinia. Dacă CJUE va respinge solicitările noastre, atunci motivația va fi una solidă și convingătoare. Motivația CCR de acum câteva zile este complet paralelă cu drumul. Principiul bicameralismului, care în opinia mea este o invenție, nici măcar nu a fost invocat de fostul premier Dacian Cioloș (cel care a trimis legea conversiei la CCR - n.r.). E ca și când ai scoate un argument din burtă“, spune avocatul Gheorghe Piperea, care îi reprezintă pe clienții băncii. De notat că, joi, atât Agentul Guvernamental, cât și reprezentantul Comisiei Europene au fost de acord cu interpretarea favorabilă consumatorilor, aducând chiar argumentele suplimentare. „Dacă soluția ne va fi fost favorabilă, atunci să spunem așa: există dezechilibru semnificativ în raporturile dintre bancă și debitorul cu credit în franci elvețieni, chiar și în cazul în care hiper-(de)valorizarea a intervenit după o scurtă perioadă de relativă stabilitate. Dacă banca nu a informat și avertizat debitorul asupra volatilității francului, atunci clauza nu are caracter clar și inteligibil, putând fi considerată abuzivă. În acest caz, ea este eliminată din contract și lăsată fără efect, cursul îngheață la nivelul de la data semnării contractului“, mai spune Piperea.

IRESPONSABILITATE Avocatul subliniază că băncile, deși aveau această posibilitate, nu au introdus în contract clauze de protecție a consumatorilor contra riscului valutar, așa cum recomandă Directiva UE 2014/17. Vorbim despre mecanisme de conversie în moneda în care debitorul își realizează veniturile, care intră-n joc imediat ce cursul valutar depășește cu 20% nivelul inițial. „Am enunțat la CJUE și recomandarea CERS (Comitetul European pentru Risc Sistemic) din 2011 și regulamentul 17/2012 al BNR; ambele obligau băncile cu credite acordate debitorilor care nu își obțineau veniturile în valută (euro, dolari, franci etc.) să îi avertizeze asupra riscului și să îi invite la conversie, pentru a reduce riscul de neplată. Acei debitori, deși nu erau acoperiți, au fost creditați în mod iresponsabil de bănci“, explică Piperea. Și totuși, nicio bancă n-a emis avertismente, iar conversiile s-au făcut abia în 2015, după explozia cursului francului, adică mult prea târziu. Dosarul „Andriciuc și alții contra Băncii Românești“ a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea la 30 septembrie 2015. Anul trecut, la începutul lui martie, instanța superioară a adresat CJUE primele întrebări preliminare.