Subiectul nu este nici măcar o noutate, dar a revenit pe tapet în legătură cu soarta „miniştrilor-parlamentari penali”, după cum se exprimă presa la unison. Mai întîi, trebuie să le reamintesc cititorilor Telegraf că noţiunea de corupţie există de multă vreme în Occident. Ba, mai mult, acolo este vorba de mize economice mult mai mari, comparativ cu găinăriile unora dintre politicienii de la Porţile Orientului! Numai că în „Vest” se respectă altfel regulile jocului, iar legea se aplică fără discuţie, de la „vlădică pînă la opincă”, indiferent cît de luxoasă e opinca sau cît de bogat este vlădica… În Balcani, în schimb, există „cumetrii politice” transpartinice, iar în scumpa noastră patrie - cum era expresia pionierească de pe vremuri - a apărut şi formula „sîntem o ţară de cumnaţi”. Indiferent din ce partid faci parte, „băieţii deştepţi” nu te lasă la greu, fiindcă s-ar putea să aibă şi ei nevoie de tine cu altă ocazie. Dar lucrurile se mai petrec şi în alt mod, dincolo de solidaritatea „din umbră” a corupţilor. Este vorba de revanşele sau răzbunările politice prin manipularea justiţiei. Ceea ce se petrece sub ochii noştri de cîtva timp, pe scena politică, ilustrează ambele variante! Nu pot să mă pronunţ înaintea completelor de judecată, deci îi voi numi doar „învinuiţi” pe cei cinci foşti sau actuali miniştri-parlamentari, plus fostul ministru al Justiţiei, care nu are privilegiul de a fi şi ales al poporului. Datorită culorii lor politice îmi este evidentă „lucrătura de sus”. Să nu săriţi iarăşi pe mine că mă iau de Băsescu, pentru că nu am de gînd să menajez nici PSD-ul! Toţi inculpaţii de astăzi au cîteva puncte comune, care ne duc direct la zicala „Peştele de la cap se-mpute”. Nici unul nu este membru al partidului prezidenţial, toţi îi sînt adversari politici declaraţi lui Traian Băsescu, iar rivalitatea dintre formaţiunile politice din care fac parte ei şi PD-L, mai ales în acest an electoral, este pe viaţă şi pe moarte. Oare „cineva” ne ia drept tîmpiţi închipuindu-şi că nu vedem aceste „amănunte” pline de tîlc? Dar există şi reversul medaliei! Traian Băsescu se chinuie de cîţiva ani - în cazul unora dintre învinuiţii de acum - să-i aducă în faţa instanţelor de judecată şi nu reuşeşte, dovadă că sistemul din umbră există şi este funcţional. Mai mult decît atît, recentele declaraţii ale magistratului Ioan Vida, preşedintele Curţii Constituţionale Române, au turnat gaz pe foc, dezvăluind o realitate „paralelă”. Chiar şi în forul juridic cel mai înalt al ţării, ca şi la DNA sau în Parlament, suporterii nu sînt unanimi, ci se află de o parte sau alta a baricadei politice nevăzute. Practic, se dă o luptă surdă, pe „întuneric”, între cîteva sfere de influenţă, iar caracatiţa politicii balcanice se zvîrcoleşte cu înverşunare. Lipsa de scrupule politice a lui Traian Băsescu este evidentă de la o poştă, dar n-aş putea spune că „mi-e ruşine” nici cu miniştrii învinuiţi! Şi în acest punct ajungem chiar la morala fabulei: România are astăzi o clasă politică după chipul şi asemănarea preşedintelui… Toată viaţa politică s-a schimonosit după grimasele şefului statului. După primul an de stupoare, de la urcarea lui Băsescu pe tron, politicienii s-au repliat şi au învăţat destul de repede regulile preşedintelui-jucător. Iar anul electoral 2008 ne va oferi spectacolul unei trînte teribile, în care nimeni nu este sigur de victorie. Pentru conformitate, semnează „analistul tonomat”.