Longevitatea ţestoaselor gigant din Galapagos este unul dintre misterele lumii moderne. Specia care dă numele arhipelagului ecuadorian Galapagos din Oceanul Pacific posedă variante genetice cu proprietăţi în refacerea ADN-ului, una dintre acestea fiind capacitatea rapidă de vindecare, care contribuie la longevitatea exemplarelor acestei specii, a anunţat luni Parcul Naţional din Galapagos, potrivit AFP.

Patrimoniul genetic al ţestoasei gigant ''Singuraticul George'', care a decedat în captivitate în 2012 după mai multe tentative de reproducere rămase fără rezultat, a fost secvenţiat de o echipă de cercetători, a anunţat administraţia parcului într-un comunicat. Acest studiu demonstrează că „ţestoasele gigant posedă un anumit număr de variante genetice cu rol în refacerea ADN-ului şi oferă indicii despre caracteristicile ţestoaselor gigantice, cum ar fi capacitatea lor de vindecare”, se mai spune în comunicat. Experţi de la universitatea spaniolă din Oviedo, universitatea Yale, de la organizaţia Galapagos Conservancy şi de la Parcul naţional din Galapagos au luat parte la acest studiu publicat luni în revista ştiinţifică Nature Ecology & Evolution. Descoperirea secretelor longevităţii „Singuraticului George” ar trebui să contribuie la găsirea celor mai bune soluţii pentru refacerea populaţiei de ţestoase din arhipelag, potrivit directorului parcului, Jorge Carrion.

„Singuraticul George” era considerat ultimul reprezentant al speciei Chelonoidis abingdonii, însă, la câteva luni de la moartea sa, au fost descoperite alte 17 exemplare pe insula Isabela, din acelaşi arhipelag. Ţestoasa George avea o vârstă cuprinsă între 120 şi 130 de ani în momentul decesului survenit la 24 iunie 2012, a precizat Parcul naţional din Galapagos.

În arhipelagul Galapagos se află între 30.000 şi 40.000 de ţestoase din zeci de specii diferite, dintre care unele pot atinge 1,8 metri şi au o durată de viaţă de până la 180 de ani. Arhipelagul, clasat în patrimoniul mondial al umanităţii de către UNESCO din 1978, a devenit celebru pentru că a reprezentat sursa de inspiraţie a teoriei evoluţiei speciilor formulată de naturalistul britanic Charles Darwin.