A fost și Festivalul de Teatru. Nu, nu cel care a blocat bulevardele Constanței și a provocat, în două rânduri, supărarea constănțenilor care n-au mai apucat locuri în sală după ce au stat la o coadă enervantă și nici de teatrul de stradă, care a scos pe străzi, în premieră, zeci de mii de oameni. Pe ăsta din urmă, de altfel, Primăria Constanța l-a rezolvat dintr-un tur de șold al comisiei Goering pentru acte culturale. La Miturile Cetății fac referire, manifestare organizată de echipa Teatrului de Stat din Constanța, care a reușit un lucru absolut minunat, după părerea mea umilă de spectator: a dus spectacolul într-un ALTFEL de mediu. L-a scos din sala doar puțin mai încăpătoare decât o celulă de pușcărie, cu instalații matusalemice, care sughit mai des decât un moșneag senil, a dat atmosfera de priveghi cultural pe una destinsă, respirabilă, oxigenată: Termele Romane. Capacitatea mea de critic de teatru nu-i mai mare decât a unui greiere, dar pot să observ potențialul stimulativ al unei desfășurări teatrale aparte, Antigona, în zona istorică a orașului Constanța, care scoate zăbala chiar și celei mai îmbâcsite minți, oferindu-i posibilitatea să alerge pe câmpiile imaginației disponibile.

Neîndoios, Dana Dumitrescu și echipa ei de la Teatrul de Stat merită absolut toate felicitările pentru această alegere fericită, care făcut unirea între spectatorul avizat, cu ochiul aprig și spiritul clonțos, și cel ce ținea doza de bere între genunchi la momentul aplauzelor, între plimbăreții gură-cască în șlapi și maieu cu Ronaldo și lumea bună, la ie, la cămașă, chiar la rochie de seară.

După mai bine de 20 de ani, 20!!!, teatrul a coborât printre oameni, la Termele Romane. Mi se pare un lucru remarcabil, care trebuie subliniat. Cu tușe groase, vizibile de pe Lună.

E adevărat, ineditul evenimentul trebuie să îi fi surprins și pe organizatori, precum și pe partenerii lor din serviciile municipale, nici unii, dar mai ales nici ceilalți, negândindu-se din timp să aghezmuiască milioanele de țânțari și alte bâzdâganii zburătoare, ce au bântuit asiduu manifestarea artistică, pe care au ciupit-o și-au bâzâit-o din plin. E adevărat, n-ar fi fost o idee rea nici nivelarea suprafeței destinate spectatorilor, mulți dintre cei vârstnici fiind la un pas să dea în nas la propriu, din pricina gropilor mai mici sau mai mari de pe platoul de la Terme, greu de observat în întuneric. E adevărat, n-ar fi fost o idee rea să ai de unde să cumperi o apă, dar și să ai unde să o deversezi, la o adică. E adevărat, promovarea a fost subțire și târzie, de parcă organizatorilor le-ar fi fost frică să strige în gura mare că, dacă nu vine Marea la Teatru, ei bine, vine teatrul la Mare. Sunt niște detalii, însă, perfectabile în proxima ediție.

Lungul drum al Teatrului de Stat Constanța spre performanţă se poate să fi început.